Cetățean din diasporă, după victoria lui Andrei Năstase: S-au bucurat și colegii de muncă

Colegii mei de fabrică mă așteptau să mă întorc din Moldova. Căci camarazii mei de lucru știau că am plecat de urgență pentru o săptămână pentru a mă încadra în bătălia pentru Primăria Chișinăului.

Le-am povestit atâtea lucruri despre istoria zbuciumată a fărâmei noastre de neam: cum am supraviețuit noi și limba noastră de origine latină în fața nenumăratelor hoarde de barbari, cum am stat pavăză la Poarta Creștinătății împotriva invaziei otomane, cum am fost cotropiți de două ori de imperiul țarilor și bolșevicilor. Și cum acest imperiu ne amenință cu a treia cotropire – de această dată – „democratică”. Și cât de important este controlul asupra capitalei Chișinău pentru parlamentarele din toamna acestui an.

Și colegii mi-au dorit drum, asigurându-mă că vor îndeplini ei obligațiile mele de muncă. Și mi-au dorit să mă întorc cu victorie.

Am ajuns la Chișinău când lupta se dădea pe muchie de cuțit. Și noi am izbândit asupra lepădaților de neam, loviți rău de morbul bolșevismului, care au făcut prieteșug cu străinii aduși de vânt pe pământul străbunilor noștri.

La întoarcere, prietenii mei s-au bucurat mult despre victoria candidatului forțelor pro-europene, domnul Andrei Năstase. Cu atât mai mult că cineva și-a amintit că la 2 iunie a fost „mio compleano”, adică ziua mea de naștere, care coincide în mod fericit cu Sărbătoarea Republicii - „Proclamazione della Repubblica Italiana” (2 iunie 1946).

Am avut și eu grijă să aduc din Moldova câteva sticle de „Negru de Purcari”, care s-a bucurat de cele mai bune aprecieri. N-a lipsit nici Tricolorul nostru național și Tricolorul național al Italiei, care timp de o săptămână m-au însuflețit la lupta pe care am dat-o în inima Chișinăului și a Moldovei.

Au fost făcute și câteva poze, drept amintire despre evenimentul deosebit din fabrica noastră din orașul Parma, Italia.