Cum s-a votat rezoluția

Purtătorul de cuvânt al PDM, Vitalie Gamurari, și-a vărsat năduful pe FB, unde a scris că rezoluția a fost dezbătută „cu sala aproape goală”, în mod „netransparent și politicianist”. De fapt, la ședință au fost prezenți 538 din 751 de eurodeputați, adică 71% din fotolii au fost pline și nicidecum goale. Dintre aceștia, 343 sau 63% au votat pentru adoptarea rezoluției.

Cât despre lipsa de transparență, dezbaterea privind rezoluția poate fi privită, citită și ascultată pe site-ul Parlamentului European, atât în întregime, cât și intervențiile fiecărui vorbitor aparte.. Cu greu ne putem imagina o discuție mai transparentă. Parlamentul de la Chișinău ar putea lua lecții de la europeni pentru a evita cazuri controversate precum numirea lui Valeriu Ghilețchi ca vicepreședinte al Parlamentului fără a fi clar dacă erau suficiente voturi în sală.

Purtătorul de cuvânt al pediștilor mai acuză că rezoluția nu a întrunit un consens larg. Cifrele prezentate mai sus îl contrazic. De asemenea, trebuie să remarcăm ipocrizia acestei acuzații, dat fiind modul în care a fost adoptat sistemul mixt. PDM și PSRM au votat rapid un proiect „comasat”, ignorând criticile opoziției, ale societății civile și încălcând propriile promisiuni de a aștepta recomandările Comisiei de la Veneția, pe care mai apoi tot le-au ignorat. Mai mult, dacă e adevărat că pediștii au adunat 800.000 de semnături pentru sistemul uninominal, atunci ei au ignorat și voința acestui număr impunător de cetățeni, votând alt sistem decât cel pentru care au strâns semnături.

Povara bunătății

Toată crema PDM a repetat la unison încă o critică: „Este greu însă să li se explice cetățenilor de ce au îndurat reforme atât de grele, ca apoi să se ia o decizie împotriva lor” (Gamurari).

Vlad Plahotniuc pare cel mai nemulțumit, însă se încurcă un pic în declarații. Întâi spune că „Toate reformele complicate pe care le-am făcut până acum, în Republica Moldova, nu au avut ca scop doar să îndeplinim angajamentele asumate în raport cu partenerii noștri externi, dar au avut rolul de a moderniza țara noastră” și că „efectele vor fi benefice și pentru oamenii de rând”. În același discurs, liderul pedist se răzgîndește și anunță sever că PDM își va reevalua prioritățile „reieșind din nevoile principale ale oamenilor, și nu neapărat reieșind din condiționalitățile diferitor acorduri, cum a fost pînă acum”. Deci fix același lucru, doar că rostit acum cu un ton de răzbunare.

Democrații par că vor să anunțe o schimbare în relația cu UE și să spună că Acordul de Asociere nu va mai fi atât de important. În același timp, vor să critice condițiile puse anterior de UE, „mai aspre decât a îndurat orice guvern până acum”, și să dea vina pentru costul reformelor anterioare pe UE. Cu alte cuvinte, PDM vrea să-și asume meritele pentru toate consecințele bune ale reformelor, dar să lase în cârca UE responsabilitatea pentru cele negative.

Evident, reforma cu bubă e cea a justiției și guvernul zice direct: UE a contribuit cu bani și expertiză la reforma justiției, deci și UE e responsabilă, nu doar guvernul. Adică, pe de o parte, pediștii insistă că justiția e independentă și nu pot interveni, iar pe de altă parte, recunosc că e cam putredă și dau vina pe europeni.

E bine pentru ei că prietenul lor (de odinioară?) Alexandru Tănase nu mai e ministru al justiției. Astă-iarnă, când încă era în funcție, el a zis pe șleau că reforma justiției a fost un eșec și a explicat de ce: „Masa critică a judecătorilor, la fel ca și adevărații decidenți din interiorul sistemului judiciar, au rămas neschimbați, ei nefiind în realitate afectați de reformele operate. Datorită influenței pe care o exercită aceștia în mediul politic, anumite reforme judiciare au fost torpilate, iar altora le-a fost denaturată esența”. Criticile lui Tănase nu-i vizau pe europeni. Dimpotrivă. Fostul ministru recunoștea surprinzător de onest că problema e întrepătrunderea justiției cu politica și faptul că judecătorii care contează nu au fost schimbați. Să vină UE să-i schimbe? Cum rămâne atunci cu suveranitatea lui Andrian Candu?

Au fost sau nu îndeplinite condițiile?

În pofida indignării afișate, democrații mint când spun că au îndeplinit toate cerințele din partea UE și că rezoluția îi pedepsește pe nedrept. La sic!, am mai scris anterior despre faptul că există două seturi de condiții. Primul constă din cele 28 de acțiuni și măsuri guvernamentale concrete. Al doilea constă din pre-condiții politice care țin de valorile de bază ale UE, valori pe care și Moldova și le-a asumat odată cu Acordul de Asociere. Acestea cer, printre altele, autorităților „să respecte mecanismele democratice eficiente, inclusiv un sistem parlamentar multipartit, statul de drept și respectarea drepturilor omului”.

Modul în care a fost votat și implementat sistemul mixt, blocarea înregistrări grupului de inițiativă pentru organizarea referendumului #numixt și, acum, anularea rezultatului alegerilor din Chișinău demonstrează clar că guvernarea nu a respectat pre-condițiile politice.

Cât despre cele 28 de acțiuni concrete pe care trebuia să le întreprindă guvernul și Parlamentul, Centrul de Politici și Reforme a monitorizat implementarea acestora și arată că unele au fost implementate doar formal sau parțial, iar altele deloc. Lista detaliată cu explicații pentru fiecare acțiune din cele 28 poate fi găsită pe watch.cpr.md.

Concluzie

Pediștii puteau anticipa și evita acest conflict cu UE. Primele semne erau clare încă după votarea sistemului mixt. Avertismentele diferitor demnitari și diplomați europeni au fost însă ignorate. Acum, democrații se apară cu un scut de minciuni: că rezoluția a fost adoptată netransparent și fără majoritate, că e nedreaptă, că ei au îndeplinit toate condițiile și „îndurat” reforme grele alături de moldovenii de rînd”, etc. Din păcate pentru ei, toate aceste afirmații sunt pline de ipocrizie. Dacă vor să învinuiască pe cineva pentru rezoluția Parlamentului European, democrații trebuie să se uite în oglindă.

SIC.md