Şcolile româneşti din Transnistria, tratate ca într-o operaţiune anti-insurgenţă

*interzicerea trecerii copiilor prin posturile de control *reținerea la posturile vamale a produselor pentru școli *confiscarea echipamentului școlar *persecutarea părinților *taxarea dublă la plata serviciilor comunale a profesorilor pentru faptul că activează în aceste instituții *vandalizarea clădirilor *creşterea nemotivată a plăților pentru chiria spațiilor *șantajul cu neprelungirea contractelor de chirie *interzicerea efectuării reparațiilor clădirilor închiriate *stoparea autobuzelor școlare *interzicerea intonării imnului și arborării drapelului *interzicerea trecerii manualelor și bibliotecii române în regiune *defăimare

După parcurgerea acestei liste e bine de ştiut că evenimentele enumerate sunt parte din cotidianul celor implicaţi în menţinerea pe linia de plutire a şcolilor româneşti aflate pe teritoriul separatist transnistrean.

Indiferent de vârstă – copil sau adult – şi indiferent de statut – elev, părinte ori profesor – nicio persoană care doreşte să beneficieze de educaţie în limba română cu grafie latină sau pur şi simplu să predea nu e scutită de, eufemistic spus, neplăceri. În faţa lor, cel mai adesea, omul are revelaţia că e cam mic şi cam singur.

Dar şi mai interesant e faptul că, de peste 25 de ani, există oameni care găsesc resurse interioare să sfideze ecourile neliniştitoare ale unei asemenea „revelaţii”.

Cum arată lucrurile, concret?

Câteva exemple apar într-un studiu realizat de Centrul de Studiere a Consecinţelor Conflictului Transnistrean, la care au contribuit Alexandru Zubco, director în cadrul instituţiei Ombudsmanului de la Chişinău, şi Constantin Constantinescu, profesor de Istorie la Colegiul „Emil Botta” din Adjud, prima unitate de învăţământ din România care a semnat declaraţia simbolică de ReUnire a teritoriilor de pe cele două maluri ale Prutului.

„Spaţiu lipsit de mecanisme”

De notat că, din perspectiva subminării predării în limba română cu grafie latină, pot fi identificate în Transnistria două „universuri” asupra cărora se abat rigorile separatiştilor: unul instituţional, celălalt personal.

Intersectându-se 24/24, ele formează, din nefericire, mai degrabă o gaură neagră care consumă energii colosale şi timp ce nu mai poate fi recuperat.

O dinamică surprinsă cu precizie de un veteran al rezistenţei, profesorul Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol: „Copiii noştri pleacă, da, pleacă. N-au unde să se întoarcă în regiunea transnistreană”.

Planuri de viitor, aşadar, care doar în configuraţia aceasta mai fac posibilă, în ochii multora, depăşirea unui trecut şi-a unui prezent marcate când şi când de violenţă, dar constant de nesiguranţă şi sărăcia oportunităţilor.

Planuri de viitor „adaptate” cumva specificului din regiunea moldo-transnistreană, unde trocuri politice de circumstanţă hrănesc o mare tumoare geopolitică, iar paradoxurile proliferează până la a crea situaţii precum cea trăită de acelaşi profesor Iovcev, la un moement dat: „procurorii transnistreni care mă anchetau pe mine aveau diplome universitare obţinute la Chişinău”.

Vorba studiului citat aici: „Supraviețuim într-un spațiu lipsit de mecanisme și garanții cu privire la tot ce înseamnă drepturile omului, or cazul școlilor este încă un exemplu”.

Universul instituţional - Milioane de lei, iar suma creşte

Aşadar, mai jos o trecere în revistă făcută de Centrul de Studiere a Consecinţelor Conflictului Transnistrean a hărţuirilor „instituţionale” puse în operă de autorităţile separatiste.

Particularități fiscale și administrative. Pentru a contracta servicii locale, școlile au nevoie de conturi în băncile locale, cât și ștampilă transnistreană. Aceste acte le pot obține doar după înregistrarea și licențierea locală. Școlile gestionează valuta în lei moldovenești, iar băncile transnistrene și prestatorii de servicii nu accepta valuta respectivă. Astfel, suma solicitată în lei pentru procurări de la Trezoreria din Chișinău este convertită în rubla transnistreană. Această sumă este mult mai mică, din cauza cursului valutar, respectiv directorii sunt nevoiți să acopere diferența pe cont propriu, fie din alte surse.

Procurarea valutei locale la un curs mai mic. Pentru procurări și achiziții, școlile sunt nevoite să desfășoare operațiuni prin conturile bancare locale. Acestea ridică intenționat costul valutar la procurări, altul decât cel afișat pe panoul de schimb (de ex: 0,55 ruble vs 1 leu și 0,63 ruble versus 1 leu pentru școli). Chiar dacă această cifră nu este însemnată, la operațiuni de mii de lei, directorii sunt nevoiți să compenseze valoarea respectivă din fondurile de rezervă.

Plăți suplimentare pentru operațiuni valutare. Deși școlile nu sunt obiective comerciale, potrivit unui decret din 2016, persoanele juridice, inclusiv școlile, sunt obligate să achite taxe pentru vânzarea valutei străine (leul este considerat valută străină). Sumele respective se încasează ori de câte ori au loc operațiuni valutare, afectând bugetul instituției de învățământ.

Costuri ridicate cu chiria clădirilor. Bugetul de stat suportă costuri destul de ridicate pentru plata chiriei spațiilor închiriate de școli. Cifrele se ridică la ordinea de milioane lei, în dependență de cursul solicitat de banca transnistreană. Anual aceste plăți sunt în creștere.

Universul personal – fără pensie, salariu ori serviciu

Mai jos, o altă listă. De data asta merită sesizat cinismul cu care Tiraspolul a atacat temeinic direct la firul ierbii...

Persecutarea părinților. Părinții, care-și au copii în școlile românești sunt persecutați la locurile de muncă și obligați să-și transfere copii la școlile transnistrene. Anterior, au fost cazuri de concediere a părinților de la locul de muncă pentru refuzul de a strămuta copii la școlile locale. În 2016, 2017 nu au fost semnalate cazuri de persecuție.

Taxe majorate pentru servicii comunale. Angajații școlilor sunt nevoiți să achite taxe duble în comparație cu restul populației pentru serviciile comunale (apă, căldură, energie termică, energie electrică, gaze naturale) în baza unui ordin de-al liderului tiraspolean. La fel, dacă un angajat al instituțiilor moldovenești își transmite copilul la creșele transnistrene, va fi obligat să achite dublu pentru alimentația acestuia. Aceste plăți au avut un caracter de sancționare indirectă pentru activitatea în școlile moldovenești. Abia, în vara lui 2017, liderul Vadim Krasnoselski a anulat ordinul precedesorului său, situația revenind la origini.

Înrolarea băieților în armata transnistreană. Deoarece își au viza de domiciliu în regiune, elevii băieți cu vârsta de 16-18 ani sunt luați în evidența militară și citați pentru înrolare în armata transnistreană. Refuzul înrolării este condamnat penal. Băieții din cl.XII-a primesc citații de recrutare până la finisarea BAC-ului. Respectiv, după examene tinerii sunt nevoiți să se înroleze. Problema încorpării este una specifică pe motiv că toți băieții născuți în Transnistria sunt cetățenii acesteia. Respectiv este de obligația constituțională să servească Tiraspolului. Nu toți tinerii au posibilitatea să părăsească regiunea pentru totdeauna. Respectiv, elevii școlilor române sunt siliți să depună jurământ unei entități anti-române.

Interzicerea trecerii organizate a elevilor prin posturile de control. Administrația de facto interzice trecerea organizată prin posturile de control a elevilor, decât în baza acordului serviciului de migrație de la Tiraspol. Pentru obținerea acordului respectiv, directorii, preventiv cu 10-14 zile expediată în adresa acestui serviciu procurile autentificate și listele elevilor ce vor ieși din regiune. Acest fapt, pe de o parte împiedică activitatea școlilor, pe de altă parte administrația locală obține și prelucrează ilegal datele minorilor.

Refuzul angajării cu diplome moldovenești. Tinerii care prezintă acte de studii moldovenești sunt refuzați la locul de muncă. Aceștia sunt nevoiți să-și „legalizeze” diploma conform cerințelor educaționale ale Tiraspolului, respectiv să susțină anumite examene. Diploma moldovenească este ridicată.

Refuzul achitării pensiei pentru limita de vârstă. Angajaților școlilor care ridică pensie transnistreană pentru limita de vârstă li se refuză achitarea pensiei respective, dacă aceștia solicită pensie socială de la autoritățile constituționale. Potrivit unor date, cca 30 persoane-pensionari au fost nevoiți să renunțe la una din pensii.

Interzicerea trecerii produselor alimentare. Școlile întâmpină enorme dificultăți în asigurarea cu hrană a elevilor. Practic, produsele de pe malul drept sunt condiționate de vama transnistreană pentru admiterea pe teritoriul respectiv. Prin urmare, produsele alimentare (chifle, dulciuri) sunt aduse în mod clandestin la școli. Procurările de la agenții economici locali sunt limitate, pentru că aceștia nu activează cu valuta leului moldovenesc. Mai mult, școlile nu pot garanta siguranța alimentară.

Donațiile către școli devin proprietatea RMN. Orice bunuri mobile și imobile destinate pentru administrarea liceelor, în cazul în care sunt trecute prin posturile de control transnistrene sunt supuse înregistrării obligatorii ca bunuri donate „RMN”. Doar în aceste condiții, bunurile respective pot fi transmise școlilor cu predare în grafie latină. În 2015 școlile au acceptat o donație de mobilă, calculatoare și alte bunuri, care au fost evaluate și înregistrate conform normelor tiraspolene. Directorii au obligația să raporteze periodic despre integritatea bunurilor din donație, în caz contrar riscă amenzi.

Inspiraţia de tip „Smirnov”

Şi totuşi, chiar în condiţii precum cele descrise mai sus, oamenii nu au fugit de povară şi variatele ei proiecţii.

Ce anume i-a făcut să se comporte astfel? Probabil că s-ar putea dezbate ore întregi.

Profesorul Ion Iovcev are însă propria sa explicaţie: „E păcat că politica se face pe seama acestor copilaşi. Copiii noştri ştiu că trebuie să ai educaţie de calitate, să-şi iubeşti neamul, să cunoşti limba, să-şi cunoşti istoria şi atunci, vă spun, până şi cel care nu te are la inimă trebuie să te stimeze. Lucrul acesta eu l-am simţit chiar atunci când am fost chemat la aşa-numita şedinţă a guvernului, condusă la vremea aia de Igor Smirnov (primul aşa-zis preşedinte al teritoriului separatist – n.r.), şi am vorbit în limba română. Atunci am înţeles că dacă stăm pe poziţie niciun fel de politician nu poate să ne impună să nu facem ce trebuie”.

Digi24