Ce se ascunde în spatele „războiului” Plahotniuc-Dodon

Iată-ne însă în plină campanie electorală, cu atacuri fără precedent la adresa lui Igor Dodon, vociferate în special de Shor și Candu și mediatizate pe larg de trustul lui Plahotniuc.

Ca să înțelegeți mai bine ciudățenia (cel puțin la prima vedere) acestei situații, faceți o incursiune în memorie pentru a vă aminti cam de câte ori a apărut Dodon într-o lumină proastă în media lui Plahotniuc, în ultimii doi ani. Iar aici nu mă refer la monoloagele unei epave jurnalistice, ținute în serile de weekend la principalul vârf de lance al propagandei ruse, „Pervîi Kanal”, despre „tancurile rusești” și „agentul rus Dodon”. Pentru că să-l faci la Chișinău, pe Dodon, agent rus, la un post rusesc de televiziune retransmis, este cea mai mare publicitate electorală posibilă.

Iată însă că de vreo săptămână s-a trecut la atacuri consistente. Geanta lui Shor, fluturată la toate posturile din trust a fost urmată de scandalul cu ostaticii repatriați din Afganistan, unde pe post de șef de artilerie a fost scos de această dată Andrian Candu.

Chiar și Renato Usatîi a apărut după vreo 4 ani în lumină bună la Publika, fiindu-i citate declarațiile critice la adresa lui Dodon.

Procuratura din spatele sediului PD, mai numită și „Generală”, a intrat și ea pe fir, anunțând că în cazul genții lui Shor analizează cazul, iar cu ostaticii chiar că s-a deschis un dosar penal „secretizat”.

Unii s-au grăbit să afirme că acest conflict ar fi doar unul de ochii lumii, cu o conotație strict electorală, care ar urmări cumva să distanțeze PSRM și PD, după ce în ultimii doi ani au colaborat strâns în Parlament și nu doar. Dar interesele nu se opresc doar aici.

Scopul strict electoral

Sigur că interesele electorale sunt în prim-plan. Libertatea de care se bucură Shor în aceste alegeri este condiționată de faptul că acesta îi poate aduce lui Plahotniuc până la 10 deputați, scoși din bazinul electoral al PSRM.

Faptul că Partidul lui Renato Usatîi și comuniștii se bucură și ei de o libertate aproape absolută în această campanie are același scop, de a mai scoate ceva din electoratul de stânga, pro-rus, care dacă ar fi adunat într-un singur bazin ar putea furniza chiar o majoritate electorală, mai ales în condițiile acestui sistem mixt, care avantajează clar partidul cu cel mai mare rating.

Ratingul socialist este însă ciuruit de aceste trei partide, care-i vor aduce mari pierderi lui Dodon, cât să-l ducă sub 40 de mandate, o cifră care dacă ar fi fost depășită ar fi devenit în mod cert periculoasă pentru Plahotniuc.

Așa cum am mai spus, un PSRM cu 35 de mandate va fi „conserva” perfectă pentru Plahotniuc, din care să se poată servi oricând va fi nevoie în viitorul Legislativ. Iar un Dodon băgat la colț cu dosarele vechi, dar și cele noi, legate de gențile lui Shor și „operațiunea ostaticii”, care să nu poată să riposteze nici într-un fel, îi va facilita mult „munca de convingere”.

Argumente pentru lobby în Occident

Lobby-știi PD-ului din Europa și SUA încearcă în continuare să acrediteze ideea că Partidul Democrat ar fi unul pro-occidental, care duce o luptă grea cu „interesele rusești” și că ar fi singura variantă viabilă pentru Occident aici.

Acest tir îndreptat împotriva lui Dodon în ultimele zile va servi, cel mai probabil, drept argument pentru a mai încercă să fie acreditată ideea că lucrurile stau anume așa.

Mai mult, PD-ul, imediat după alegeri, va încerca, cel puțin la suprafață, să încropească o alianță cu Blocul „ACUM”. A declarat-o Candu foarte clar într-un interviu recent, apărut în Ucraina, iar această variantă este lobată puternic astăzi în Vest.

Iar acest „război” Plahotniuc-Dodon va fi servit unor ambasade drept argument în încercarea de a-i convinge pe cei din blocul „ACUM” că o coaliție post-electorală între cele două entități este „răul cel mai mic”.

Deturnarea atenției în campania electorală

Odată cu apariția în spațiul public a subiectului repatrierii celor doi piloți, toată atenția a fost deturnată în această direcție, iar alte subiecte de campanie practic nu există. În timp ce Dodon se promovează în presa sa și cea rusă drept salvator al ostaticilor, Plahotniuc, prin intermediul lui Candu și Filip, își face și el imagine acuzându-l pe liderul „neformal” al socialiștilor că s-ar fi folosit de bieții oameni în scop electoral.

Avem deja trei zile în care tema în cauză a băgat în umbră orice altă discuție, iar ostaticii nici măcar nu au ajuns încă în Republica Moldova, așa că există toate șansele să intrăm în ultima săptămână de campanie tot cu acest subiect principal în buletinele de știri.

Așa cum spuneam și săptămâna trecută, în editorialul dedicat atacului lui Shor la adresa lui Dodon, procurorii ar fi trebuit să-i audieze pe cei doi chiar a doua zi. Desigur, nu s-a întâmplat, Procuratura din spatele sediului PD limitându-se doar la a anunța că analizează cazul.

Analiza va dura cât va fi nevoie. Dar poate nici nu va fi nevoie de ea. Dosariada împotriva lui Dodon este extrem de voluminoasă. Ea nu a fost deocamdată pusă în aplicare pentru că cel care ocupă funcția de președinte nu i-a fost niciodată cu adevărat incomod lui Plahotniuc.

Libertatea lui Dodon depinde astăzi strict de rezultatele de la 24 februarie și de felul în care se vor așeza lucrurile în perioada post-electorală. Dacă va fi la fel de ascultător în continuare, probabil va fi lăsat să-și ducă mandatul la capăt într-o anonimitate totală, pentru că odată pierdute alegerile va deveni indezirabil și la Moscova. O a doua variantă pentru el, cel puțin astăzi, nu se întrevede.

Alex Cozer, Cotidianul