Marea întrebare, cine-i răul cel mai mic, Dodon sau Plahotniuc?

În primăvara anului 2009, când Uniunea Europeană lansa Parteneriatul Estic, cancelariile occidentale, dar mai ales Polonia și Suedia, inițiatoarele acestui proiect, au apreciat greșit două lucruri. Reacția Rusiei, care nu s-a împăcat defel cu ideea că ar putea ceda fără luptă fâșii din ceea ce ea crede că e zona ei exclusivă de influență. Al doilea lucru este capacitatea societăților est-europene de a se reforma și a se apropia de standardele occidentale.

În ciuda discursurilor pro-europene, a promisiunilor și angajamentelor liderilor politici, în țările Parteneriatului Estic s-au creat și consolidat nu democrații autentice, după model occidental, ci regimuri autoritar electorale, după modelul Rusiei lui Vladimir Putin. În aceste state există mai puțin instituții, separarea puterilor în stat, checks and balances, cât ”verticale ale puterii”. Dintre ele, unele pot fi legitime, cum e cazul Georgiei și Ucrainei, unde liderii acestor țări au câștigat alegeri, adunând fiecare multe milioane de voturi. Altele sunt ilegitime, ca în Republica Moldova, unde oligarhul Vladimir Plahotniuc n-a fost ales de nimeni, dar a capturat un stat prin diverse metode specifice nu atât politicii, cât mai degrabă lumii criminale.

Alegeri cruciale pentru supraviețuirea regimului autoritar

Regimul de la Chișinău nu renunță la alegeri, deși nu l-ar putea împiedica nimeni să facă acest lucru. Are nevoie de alegeri pentru a se legitima. Plahotniuc nu vrea să plătească prețul transformării regimului autoritar electoral într-unul autoritar clasic, pentru că astfel și-ar submina legitimitatea internațională. Legitimitate internă n-a avut, pentru că n-a câștigat niciodată, nici un fel de alegeri. Chiar dacă lui Plahotniuc ar putea să nu-i pese că e asociat cu Lukașenko, Nazarbaev sau Aliev, pentru elita moldovenească e o problemă practică, pentru că vrea să-și legalizeze banii și proprietățile în Occident, să călătorească prin lume fără nici o teamă că unii reprezentanți ai establishment-ului de la Chișinău pot fi arestați de poliție pe aeroporturi sau în magazine, în diverse colțuri ale lumii.

Alegerile sunt teste cruciale pentru supraviețuirea regimurilor autoritar electorale. Autocrații din toată lumea țin alegeri cu scopul de a se legitima în ochii poporului și pentru cancelariile străine. Liderii acestor regimuri trebuie să obțină un rezultat cât mai bun, învingându-și prin orice metode contracandidații, dar și să convingă publicul din țară, dar mai ales cel din străinătate, să recunoască victoria în alegeri, în ciuda neregularităților evidente din procesul electoral. Și, chiar dacă autocrații rezolvă adesea aceste dileme, protestele de după alegeri pot pune sub semnul întrebării supraviețuirea regimului.

Șanse mari pentru alianța ACUM

Ca să supraviețuiască, regimul lui Plahotniuc ar fi trebuit să găsească soluții la câteva probleme. Să evite apariția unei forțe politice de opoziție veritabilă. Regimul a eșuat, există și are șanse mari în alegeri alianța ACUM, pro-occidentală și anti-oligarhică. Dar mai există și o alternativă socialistă, pro-rusă, fapt care complică jocul politic. Să micșoreze riscul răsturnării de la putere a grupului conducător prin atragerea unei părți a elitei politice, culturale, economice, utilizându-se principiul sticks and carrots. Parțial realizat acest obiectiv, Partidul Democrat și Plahotniuc au cumpărat susținerea unor personalități publice, iar ACUM n-a putut să strângă într-un front unit toate forțele anti-oligarhice și pro-europene. Nu este neapărat din vina liderilor ACUM.

Ca să supraviețuiască, regimurile autoritare trebuie să manipuleze în favoarea lor ”dilema performanței”, crescând așteptările de progres economic și de incluziune politică. Or, regimul din Moldova stă dezastruos la acest capitol, oamenii trăiesc mai prost, nu mai bine. Rețelele de putere sunt populate doar pe relații clientelare sau de rudenie (instituția nănășiei). Chiar dacă propaganda desfășurată prin presa controlată de oligarh încearcă să convingă lumea de contrariu, dezastrul economic și social este atât de grav, încât astăzi, ce se petrece în Moldova nu poate fi calificat altfel decât ca o dramă.

Context prielnic pentru schimbare

Deci, regimul de la Chișinău este departe de a fi solid. Slăbiciunile lui invită la contestații. Astfel de regimuri autoritar electorale din spațiul euro-asiatic au fost îngenuncheate prin ”revoluțiile colorate”. În cazul Moldovei, factorii care declanșează aceste schimbări violente sunt vizibili; nivel ridicat de corupție, slabe performanțe economice, incapacitatea instituțiilor de a-și îndeplini atribuțiile. Și, cel mai important detaliu, trebuie să existe o defecțiune în cadrul elitei conducătoare. La acest punct, n-am un răspuns. Ne vom lămuri peste câteva zile.

Un factor decisiv este ca opoziția să dovedească în cadrul unor alegeri locale importante, ideal ar fi în capitală, că poate obține o victorie electorală. Asta lovește în aura de invincibilitate a puterii și încurajează electoratul să ia în serios posibilitatea unei alternative la regimul autoritar. Și acest detaliu corespunde, candidatul opoziției Andrei Năstase a câștigat alegerile pentru primăria Chișinăului.

Din perspectiva teoriilor din științele politice, contextul pentru o schimbare politică majoră e cum nu se poate mai prielnic.

Depinde de rezultatul votului de duminică. Iar de a doua zi după alegeri, va depinde și de unitatea opoziției. Dacă întreaga opoziție politică, civică, media și o parte a elitei vor dori să închidă capitolul Plahotniuc din istoria recentă a Moldovei, durata de viață a regimului de la Chișinău se poate scurta. Pentru aceasta ar trebui ca mai toți actorii politici și civici să dea același răspuns la întrebarea, care e răul cel mai mic pentru Moldova?