Ofițerul de presă al Procuraturii Generale, Emil Gaitur, nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informația, declarând pentru Jurnal că „nu poate să divulge identitatea candidatului, până nu va fi publicată lista pe site-ul oficial al Procuraturii Generale.”

Controversatul procuror Igor Popa, acuzat în repetate rânduri că a pornit dosare penale la comandă, a îndeplinit funcția de adjunct al procurorului general din 9 martie 2017 până în iulie curent. Acesta a acces în funcția respectivă din cea de procuror-șef al Procuraturii municipiului Chșinău.

Popa face carieră în sistem din 1999, când a fost numit anchetator în Procuratura sectorului Râşcani, mun. Chişinău. Ulterior, acesta a avansat până la funcțiile de procuror pentru misiuni speciale din cadrul Procuraturii Generale, procuror al sect. Râşcani și procuror-interimar al mun. Chișinău.

În 2016, Igor Popa a mai candidat la fotoliul de procuror general, concursul a fost însă câștigat de Eduard Harunjen.

Igor Popa s-a remarcat şi a intrat în atenţia opiniei publice în perioada guvernării comuniste, când a instrumentat sau a participat, în calitate de şef al Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale din cadrul PG, la efectuarea urmăririi penale în mai multe dosare penale deschise pe numele persoanelor care erau împotriva guvernării lui Voronin. Astfel, Serafim Urechean, Nicolae Andronic, Valeriu Pasat sau Constantin Becciev au fost urmăriți penal, iar ulterior, declarați nevinovați, în mai multe dosare cu iz politic.

Igor Popa este şi procurorul care a semnat mai multe demersuri privind judecarea şi reţinerea tinerilor protestatari la 7 aprilie 2009 în comisariatele de poliţie. Anterior, pentru ZdG, Igor Popa spunea că nu are „niciun regret” în privința dosarelor instrumentate de-a lungul carierei. „Toate acţiunile au fost perfect legale. Dacă ar fi fost altfel, nu aş fi ajuns la 17 ani de lucru în Procuratură. Oricare ar fi dosarele, şi 7 aprilie, oricare, nu am ce să-mi reproşez. Toate acţiunile au fost legale”, a replicat Igor Popa.

Igor Popa este finul de cununie al fostului șef al Procuraturii pentru Combaterea Crimei Organizate și Cazuri Excepționale, Nicolae Chitoroagă, care a demisionat recent, drept urmare a mai multor acuzații din presă că ar fi fabricat dosare la comanda celor din anturajul fostului lider al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc.

Anticoruptie.md a făcut anterior o listă cu cele mai răsunătoare dosare pe care le-a instumentat Igor Popa şi care a fost finalitatea acestora, dar şi cum, în pofida criticilor, a fost avansat în funcţii importante.

Igor Popa (39 de ani) se poate lăuda cu o carieră de invidiat în Procuratură, în ciuda scandalurilor în care a fost implicat. Şi-a început activitatea la 25 de ani în calitate de anchetator în Procuratura sectorului Râşcani al Capitalei. Din 2002 până în 2010 a ocupat mai multe funcţii importante în Secţia exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale a Procuraturii Generale, ajungând şeful subdiviziunii.

Anume în această perioadă omul legii a ajuns în atenţia opiniei publice, el şi subalternii săi fiind cei care s-au ocupat de dosarele mai multor politicieni incomozi. La fel de multe critici a atras şi în aprilie 2009, fiind în fruntea unui grup de procurori care s-a ocupat de evenimentele de atunci.

După ce a revenit la Procuratura sectorului Râşcani al Capitalei în calitate de şef, Igor Popa a fost criticat pentru că subalternii săi pornesc dosare penale activiştilor incomozi. Pe lângă funcţia de procuror, acesta este şi membru al Consiliului Institutlui Naţional al Justiţiei, instituţie prin care, obligatoriu, trec toţi viitorii judecători şi procurori, dar şi membru al Colegiului de calificare al procurorilor.

Dosare intentate opoziţiei

Printre cele mai răsunătoare dosare de care s-a ocupat Igor Popa pe când lucra în Secţia exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale este cel al lui Serafim Urechean, fost primar al Capitalei, în prezent preşedintele Curţii de Conturi, al lui Constantin Becciev, directorul de la SA Apă-Canal Chişinău, al lui Spiridon Danilescu, fost şef la SA Franzeluţa, al lui Valeriu Pasat, fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, precum şi al politicianului Nicolae Andronic. Toţi au fost achitaţi după plecarea PCRM de la guvernare.

„Bazele actualei Procuraturi au fost puse în timpul guvernării lui Vladimir Voronin. Atunci au fost numiţi cei mai mulţi procurori loiali puterii. Au păstrat metodele de lucru din perioada sovietică. Acest persomaj ajuns la şefia Procuraturii municipale este din cei care întotdeauna a fost gata să slujească partidului aflat la putere. Din această cauză a fost păstrat şi promovat în funcţie”, este de părere Serafim Urechean cercetatat penal în „dosarul ambulanţelor”.

Dosarul lui Nicolae Andronic

Nicolae Andronic a fost acuzat de faptul că ar fi facilitat în perioada pe când deţinea funcţia de prim-vicepremier (1998-1999) scoaterea din rezerva de stat a 200 de tone de grâu care au fost transmise unui agent economic din Bălţi. Dosarul politicianului a fost judecat în circa 70 de şedinţe de judecată. Procurorul Igor Popa, care s-a ocupat de urmărirea penală, a cerut la toate etapele ca Nicolae Andronic să fie trimis la închisoare pentru 12 ani.

Politicianul a solicitat ulterior Procuraturii Generale să-l tragă la răspundere penală pe Igor Popa pentru că i-ar fi fabricat două dosare pentru abuz în serviciu şi escrocherie. Conducerea instituţiei a respins însă demersul politicianului pe motiv că acţiunile lui Igor Popa au fost legale.

„Tot ce se vorbeşte despre reforma Procuraturii sunt nişte bulbuci de săpun. Acum câţiva ani mai credeam că se vor face schimbări. Instituţia este condusă de Consiliul Superior al Procurorilor, care este o gaşcă a celor mai compromişi procurori. Igor Popa şi-a făcut de cap întotdeauna. În dosarul meu s-a ajuns şi la torturarea martorilor, doar ca să facă declaraţii împotriva mea”, susţine Nicolae Andronic.

Dosarul lui Valeriu Pasat

Spre deosebire de Nicolae Andronic, Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării şi ex-director al SIS, a stat în detenţie doi ani şi trei luni. Pe numele său au fost intentate patru dosare penale, fiind învinuit de depăşirea atribuţiilor de serviciu, cu consecinţe deosebit de grave. Procurorii l-au acuzat, între altele, de vânzarea avioanelor de tip MiG-29, în 1997, pe când Valeriu Pasat era ministru al Apărării. Oamenii legii au estimat prejudiciul cauzat de această tranzacţie la 53 de milioane de dolari.

Judecătoria sectorului Centru al municipiului Chişinău l-a condamnat pe Valeriu Pasat la zece ani de închisoare. Curtea de Apel Chişinău l-a achitat pe fostul ministru al Apărării de acuzaţia privind vânzarea avioanelor, însă judecătorii au lăsat în vigoare sentinţa pentru vânzarea sistemelor „Uragan”.

Două din cele patru dosare intentate au fost expediate de două ori Curţii Supreme de Justiţie, dar au fost trimise la rejudecare. În iulie 2009, Curtea de Apel a examinat a treia oară aceste dosare şi a dat câştig de cauză lui Valeriu Pasat.

Avocaţii acestuia s-au adresat la CEDO. Printr-o scrisoare din decembrie 2010 Guvernul a recunoscut violarea drepturilor în privinţa fostului director al SIS şi s-a obligat să-i plătească 12.000 de euro cu titlu de prejudiciu material şi moral, cerând Curţii radierea cererii de pe rol.

Evenimentele din aprilie 2009. Procurorul docil sistemului

Primul dosar cu privire la evenimentele din aprilie 2009 a fost iniţiat în urma unei scrisori pe care Gheorghe Papuc, ex-ministru de Interne, a adresat-o lui Valeriu Gurbulea, fost procuror general. Documentul se referea la protestele din 6 aprilie. A doua zi, Procuratura municipiului Chişinău a mai pornit o urmărire penală pe faptul dezordinilor în masă şi uzurpării puterii în stat. Cele două dosare au fost conexate şi trecute în gestiunea Secţiei conduse de Igor Popa. În aceeaşi zi, printr-o ordonanţă semnată de Vasile Pascari, fost adjunct al procurorului general responsabil de urmărirea penală, a fost format un grup de urmărire penală pe acest caz din care făceau parte 72 de procurori şi 114 ofiţeri de urmărire penală. Şef al grupului a fost numit Igor Popa.

Opinia publică i-a condamnat pe judecători că au venit atunci în comisariatele de Poliţie şi au eliberat mandate de arestare pe numele tinerilor torturaţi. Unii magistraţi, cum ar fi Dorin Popovici şi Sergiu Crutco, au fost obligaţi să părăsească sistemul. Puţini cunosc însă că magistraţii au fost chemaţi la aşa-zisele procese de către Igor Popa. Potrivit raportului Comisiei parlamentare de anchetă cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009, procurorul a chemat judecătorii să elibereze mandate de arest în 69 de cazuri. Omul legii a ignorat însă cazurile de tortură de care s-au plâns sute de tineri. Ulterior, Guvernul a trebuit să plătească despăgubiri morale victimelor care au câştigat dosare la CEDO.

„Dosarul jumărilor” şi un apel telefonic

Igor Popa a fost cel care a supravegheat îndeaproape şi dosarul intentat activistului Anatol Mătăsaru, pornit în perioada protestelor din 2009 pentru dezordini în masă. În iulie, Curtea de Apel Chişinău l-a eliberat din arest preventiv şi a decis cercetarea acestuia sub control judiciar. Libertatea lui Mătăsaru a durat însă mai puţin de o oră. Ajuns acasă, un poliţist l-a oprit şi i-a întins telefonul să vorbească cu Igor Popa. Procurorul i-a cerut activistului să se prezinte urgent la el în birou ca să-i explice ce înseamnă control judiciar. Acolo Mătăsaru era aşteptat de poliţişti din Orhei care l-au încătuşat şi l-au scos afară pe uşa din spate a Procuraturii. Era vorba despre “dosarul jumărilor”, Anatol Mătăsaru şi Ghenadie Brega fiind învinuiţi că ar fi furat un borcan de jumări la Orhei. La scurt timp, Ghenadie Brega a fost scos de sub urmărire penală, iar Anatol Mătăsaru a fost achitat. Acum o lună Judecătoria sectorului Râşcani al Capitalei a decis că statul trebuie să-i achite bărbatului 8.000 de lei drept prejudiciu moral.

Igor Popa: “Am fost doar un soldat”

Ion Diacov, fostul procuror al municipiului Chişinău, declara încă în 2010 că Igor Popa împreună cu echipa pe care o conducea nu şi-a exercitat cum se cuvine atribuţiile la investigarea evenimentelor din aprilie 2009. „Nu s-a dorit pornirea unei investigaţii complexe, care să stabilească acţiunile fiecărui bănuit în parte. În alte ţări, după astfel de evenimente, această operaţiune durează câteva zile, dar la noi opt procurori, conduşi de Popa, au verificat locul infracţiunii în trei-patru ore. Ei n-au avut un plan de cercetare, n-au examinat nici căile de acces şi de părăsire a locului dezordinilor”, a declarat Ion Diacov.

Mai târziu s-a constatat că Igor Popa a ascuns înregistările video în care se vede cum este asasinat Valeriu Boboc. „Procurorul Popa trebuia imediat să înceapă ancheta, mai ales că avea suficiente probe pentru a trage la răspundere diferiţi factori de decizie. Dacă avea aceste imagini înseamnă că le-a ascuns şi a tergiversat anchetarea cazului. Aici e vorba de încălcarea legii şi cred că ar trebui de tras la răspundere penală pentru asta”, menţiona liberalul Mihai Ghimpu încă în 2010, pe când era preşedinte interimar al ţării.

Indirect, Igor Popa şi-a recunoscut greşelile. Pentru ce să răspund? Am fost doar un soldat!”, a spus omul legii.

Disculpat şi avansat

După plecarea comuniştilor de la Guvernare, societate civilă, dar şi mai multe victime ale torturii au cerut demisia şi tragerea lui Igor Popa la răspundere penală.

“Dacă se va demonstra implicarea sa în ilegalităţile din aprilie 2009, voi cere să fie demis din funcţie. Indiferent de aceasta, el nu va mai fi şef de secţie”, a promis Valeriu Zubco, fostul procuror general.

Între timp, Igor Popa a plecat “onorabil” din funcţia de şef al Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale, ca la scurt timp să revină în funcţia de procuror pentru misiuni speciale. Mai târziu, Igor Popa şi-a înaintat candidatura la concursul pentru funcţia de procuror-şef al sectorului Râşcani din Capitală, fiind desemnat câştigător în decembrie 2012.

În război cu activiştii incomozi

Ajuns în noua funcţie, Igor Popa a reluat practica de până în aprilie 2009, subalternii acestuia intentând mai multe dosare activiştilor incomozi. Printre acele cauze penale este cea a lui Anatol Mătăsaru care a organizat un protest în faţa Procuraturii Genrale în 2013, a actorului Sergiu Voloc, condamnat pentru că a tras câţiva pumni într-o uşă de la Cutea Supremă de Justiţie, sau cel al avocatului Vitalie Ţaulean, pentru că a cerut pe un ton mai dur explicaţii de la un procuror etc. Cel mai nou este dosarul fostului deputat comunist Grigore Petrenco, cercetat în stare de arest pentru un protest în faţa sediului Procuraturii Generale. Detenţia politicianului a fost discutată şi în Parlamentul European, iar unele fracţiuni de acolo l-au declarat deţinut politic.

Igor Popa a respins acuzațiile precum că Procuratura sectorului Râșcani ar încerca să lupte cu oamenii incomozi. „Toate aceste cazuri răsunătoare au fost instrumentate de Procuratura Râșcani pentru că noi avem verticalitate și niciodată nu ne-a fost frică, nici mie personal și nici colegilor, să spunem lucrurilor pe nume. Dacă o persoană este infractor, indiferent de statut, fie el jurnalist, activist sau avocat, dacă a comis acțiuni care se încadrează în norma penală, urmează să fie pedepsită. În plus, hotarul administrativ al sectorului Râșcani este până la strada Columna, respectiv toate încălcările iscate în timpul protestelor din fața sediilor instituțiilor de stat situate în sectorul Râșcani – Procuratura Generală, CSJ, Banca Națională – sunt instrumentate de Procuratura Râșcani. Nu este vorba de nicio răfuială”, ne-a spus el.