“TESTAMENTUL NECITIT. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident” - aşa se numeşte cartea prietenei mele Lilia Bicec. După lectura ei mi-a venit s-o numesc şi manual de supravieţuire. Nu e vorba atât de supravieţuirea fizică, cât de cea spirituală. 

Cred că în personajele cărţii se vor regăsi cititori de diferite vârste, dar, în primul rând, “protagoniştii” exodului masiv. 

Printre miile de femei, plecate pe parcursul ultimelor decenii la muncă în Occident, este şi Lilia Bicec. Viaţa ei nu era un tablou în culori şterse nici când locuia în Moldova.

S-a născut la Viişoara, Glodeni. A crescut într-o familie vrednică de gospodari, foşti deportaţi în Siberia. A absolvit şcoala din sat, paralel citind toate cărţile de la cele două biblioteci din localitate. La Universitatea de Stat din Chişinău s-a contopit cu cele câteva sute de studenţi care visau să devina vedetele ziaristicii autohtone. A lucrat la redacţiile gazetelor raionale din Căinari şi Glodeni, apoi la publicaţia liberă “Accent Provincial” din judeţul Bălţi. Era energică, încăpăţinată, sclipitor de spirituală. Lilia a fost printre primii adepţi ai presei independente din ţară, de pe atunci arătându-şi tendinţa de gândire creativă neordinară.

Deşi a devenit mai întâi ziaristă, apoi mamă, prioritatea în topul valorilor a aparţinut copiilor.

Spre sfârşitul anului 1999 Lilia a hotărât să ia drumul străinătăţii, tot cu gândul la viitorul copiilor săi. Departe de ei, şi-a făcut un pod imaginar de comunicare permanentă, ca piloni şi alte materiale de construcţie fiind răvaşele izvorâte din inimă.

Le scria copiilor despre dorul ei de mamă, despre disperarea în căutarea muncilor mai bine plătite, despre noii prieteni, despre dragostea ei pentru Italia, despre absolvirea încă a unei facultăţi la Academia Economică din Verona, despre primul său apartament ...

Aşa s-a întâmplat că multe din scrisori nu au fost expediate. Uneori - din motive tehnice, alteori - din jenă pentru sinceritatea lor absolută. “Îmi pare că sunt prea mici ca să mă înţeleagă”, – se gândea autoarea în timp ce ascundea răvaşul ordinar. 

Peste ani de lungă aşteptare s-au stabilit şi copiii în Italia. Dar de acum Lilia nu era gata să le arate cele scrise în carnete ferfeniţate, pe foi de diferite forme şi chiar pe şerveţele de hârtie. S-a gândit să le rânduiascâ mai întâi în computer, cum făcea odinioară cu paginile de ziar. În aşa fel, cartea s-a născut parcă de la sine.

Dar calea spre cititori a fost curmată de un accident rutier fatal pentru familie. Unul din destinatari, feciorul Stasic, n-a apucat să mai citească scrisorile mamei. 

La insistenţa prietenilor autoarea a consimţit să trimită la editură manuscrisul întitulat “Testamentul necitit”. 

Azi salutăm apariţia romanului epistolar la prestigioasa editură “Cartier”. Lansarea ei la Chişinău, cu participarea colaboratorilor editurii şi altor personalităţi din domeniul literaturii şi artei, e preconizată pentru 1 decembrie. 

Ana Curcudel