Unul din doi. Asta avem de făcut duminică la alegerile pentru Primăria Chişinău. Va fi mai simplu în turul doi, decât în primul? Va fi mai uşor să alegem din doi, decât din 11, câţi candidaţi i-am avut în primul tur? Da şi nu. Lumii îi place şi are, deseori, pretenţia, când e vorba să aleagă, să aibă de unde, să îi dai mult, să aibă din ce, toţi vor diversitate. Evident, pe 20 mai, varietatea a fost mai mare, cu 11 perechi de ochi şi nu patru (pentru unii contează mai mult culoarea, decât privirea ochilor), cu 11 voci şi 11 caractere (sau lipsă de caractere) şi nu două, cu 11 tipuri de graţie, temperament, integritate, vocaţie, morală, ambiţii, preferinţe (apucături) politice şi geopolitice, vârstă, gen, truse de machiaj şi manipulare etc. În acest sens, trebuie să recunoaştem că „spectacolul electoral” din 20 mai a fost unul mult mai variat, chiar dacă, în ajun, una dintre „boieroaicele” lui Şor, Reghina Apostolova, a fost exclusă din joc. Şi nu pentru că ar fi păcătuit mai mult decât, să zicem, Silvia Radu sau decât Ion Ceban (că şi în cazul lor nu există o claritate deplină din ce bani şi cu ce sprijin îşi fac campanie electorală), ci pentru că de asta au avut nevoie regizorii „spectacolului”. Apostolova, pur şi simplu, ar fi rupt și din porţia electorală a lui Ceban şi din cea a Silviei Radu, astfel existând riscul ca întâietatea, în primul tur, să revină, cel mai degrabă, lui Andrei Năstase. PD, care stă cu mâna „pe puls”, nu putea să rişte în acest hal. Şi Reghina a fost, elementar, sacrificată, iar lui Şor, formal, i s-a dat, în schimb, Jora de Mijloc (Orhei), cu Marina Tauber primară (măsluită), care este şi ea a PD, la fel ca şi ceilalţi 4 noi primari de la Leuşeni şi Nemţeni (raionul Hânceşti), Voloviţa (Soroca) şi Pârliţa (Ungheni), daţi câştigători, din primul tur al scrutinului din 20 mai. În fine, şi cu Reghina şi fără ea (care nu avea nici o şansă să ajungă primară) spectacolul a fost jucat, iar lumea, deşi a avut 11 pretendenţi pe listă, nu a rupt pragurile secţiilor de votare: 35% au mers la vot în Chişinău şi sub 30% în suburbii. Explicaţia? Lumea fie s-a săturat să aleagă, fie cei care trebuie aleşi nu sunt cei mai buni pentru a fi aleşi. Şi aici reproşul vine direct în capul partidelor, care cred că lumea e gata să accepte orice îi dai: ori un Nicolae Costin la Primărie, ori o Silvie Radu sau Ion Ceban.

Vom avea o mobilizare mai mare la vot pe 3 iunie? Ar trebui. E cazul. E nevoie. Nu avem încotro. Ştiu că există în mediul electoral o obişnuinţă, nu tocmai fericită, când cei care nu au mers în primul tur renunţă să meargă şi în turul doi. „Cine a decis în primul, să decidă şi în turul doi”. E un fel de scuze. E cel mai uşor mod de a lăsa mâinile în jos şi a te considera corect şi fericit. Trecut prin şcoala sovietică şi prin pionierie, mi-amintesc, în acest sens, de unul din miturile patriotice ale celui de-al Doilea Război Mondial cu cei 28 de panfilovişti (din cordonul de apărare a Moscovei), când politrucul Klocikov i-a mobilizat să rămână pe poziţii cu orice preţ. „E mare Rusia, dar nu avem unde ne retrage, în spatele nostru e Moscova”, spunea mitul. Sau altul, mai aproape de noi, din tradiţia noastră istorică, o lecţie de viaţă care, cu regret, rămâne neînvăţată în multe cazuri, până acum. În filmul „Dacii” există un episod în care Marele Rege al Dacilor, Burebista, a adunat într-o arenă de luptă, alături de el, pe şefii triburilor geto-dace, care veşnic se vrăjmăşeau între dânşii, şi a dat drumul în arenă la doi câini, care, bineînţeles, s-au luat imediat la scărmănat, după care, în aceeaşi arenă, i s-a dat drumul şi unui lup. Câinii, simţind pericolul, s-au lăsat de scărmănat şi s-au aruncat asupra lupului, la care Burebista le zice: vedeţi ce fac? Când vine pericolul peste voi, lăsaţi supărările şi încetaţi să vă vrăjmăşiţi unii cu alţii, uniţi-vă împotriva duşmanilor, care sunt acelaşi pericol pentru fiecare din voi. E clară morala, nu? Deci, în viaţă, există împrejurări în care nu noi, ci situaţia ne dictează condiţia şi modul de a proceda sau a ne manifesta. Vrem sau nu vrem. Se mai cheamă obligaţie. Civică, morală, ziceţi-i cum vreţi, dar obligaţie.

Duminică, pe 3 iunie, avem exact situaţia în care mai multă lume va trebui să meargă la aceste alegeri, întâi de toate, din obligaţie. De ce? Pentru că 9 dintre candidaţii pe care i-au votat în primul tur nu mai sunt în turul doi. Iar alegerile nu s-au terminat. Alegerile continuă. Unu la mână. Şi doi: 7 dintre foştii candidaţi electorali şi-au declarat sprijinul pentru Andrei Năstase şi le-au cerut alegătorilor săi să-şi dea votul pentru el, iar asta înseamnă că votanţii din 20 mai ai lui Constantin Codreanu, Valeriu Munteanu, Alexandra Can etc., vor trebui să meargă la urne şi să-l voteze pe Năstase. E voia candidaţilor Dvs., pe care i-aţi preferat în primul tur şi care şi-au argumentat foarte clar decizia: oricine e mai bun decât Ion Ceban la Primărie. De ce? Pentru că Chişinăul pe mâna lui Ceban înseamnă Chişinăul pe mâna mafiei Plahotniuc-Dodon şi a clanurilor mafiote din Rusia. Orice vot va conta în turul doi. Marea speranţă a turului doi sunt „rezerviştii”, cei care, indiferent de motive, nu au fost în primul tur la vot. DA, PAS, PL, PUN, PNL şi toată dreapta politică trebuie să anunţe mobilizare generală în suburbii. Participarea la vot în suburbii trebuie dublată. Şi foarte bine monitorizată. Suburbiile au salvat de fiecare dată Chişinăul, în toate alegerile de la 1990 încoace. Şi trebuie s-o facă şi pe 3 iunie. Miza PD-ului pentru aceste alegeri sunt socialiştii lui Dodon şi Ceban. Planotniuc şi Dodon au bătut palma încă în ajun de primul tur. Ion Ceban a fost cumpărat de Plahotniuc. Va merge în alegeri din partea socialiştilor, iar după alegeri, se va lepăda de Dodon, tot aşa cum s-a lepădat de Voronin, şi va trece la Plahotniuc. PD-ul se pregăteşte să pună duminică mâna pe Chişinău, pentru a pune mâna la toamnă pe Moldova. PD a intrat într-un mare joc. Şi el abia începe. Deloc întâmplător faptul că, înainte de alegeri, Plahotniuc a făcut schimbări la SIS şi l-a adus la şefia Securităţii pe unul dintre cei mai de încredere oameni ai săi, pe Vasile Botnari.

Petru Grozavu/Ziarul de Gardă