Vreau să vă mărturisesc ceva... Am venit puțin pe-acasă. Sau, mai bine zis, acolo unde m-am născut. Pentru că, de când mă ştiu, oraşul "meu" nu-mi aparținea... Eu niciodată nu m-am simțit acasă la Chişinău.

Mergând mititică pe drum spre şcoală, cu ghiozdanul meu greu pe care abia-abia de-l târâiam zilnic ca un mini Quasimodo. Şi frati-miu, Doru, mă ridica de ghiozdan să prindem microbuzu 10, unde eram striviți ca şprotu-n conservă. Când coboram, parcă mă scuipa microbuzu afară mai repede. Noroc de Aleea Clasicilor, unde mergeam după ore, deşi mi se părea ciudat că mă salutam întâi cu Puşkin, în centru, şi abia apoi cu Eminescu... Dacă prindeai o bancă cu două scânduri întregi, erai boier! Iar dacă nu, te consolai cu o înghețată Original la pahar sau jocurile de arcadă de la Lumea Copiilor, la care niciodată nu câştigai😒 Şi cam atât îmi oferea Chişinăul mie, ca şi copil. N-am împlinit nici majoratul că am fugit din țară, cu gândul că, poate, când oi fi mare, o să fac şi eu ceva pentru ca alţi copii să crească într-o țară... normală.

Atâtea, dar ATÂTEA lucruri faine se pot face în#Chisinau. Poate să nu-ţi placă personal de Năstase, dar duminică ai şansa să votezi echipa lui tehnocrată, votezi proiecte sprijinite masiv (maaahaaasiv) de primarii oraşelor moderne din România, cât şi din întreaga UE. Votezi împotriva "pristroicilor", mizeriei şi a diletanților, a celor care se gândesc numai la *&^% lor (care, iaca iaca #arde). Duminică, alegi să dormi sau să faci ceva. Iar luni, să nu zici că nu ți-am spus.