Lelea Năstuța din Răzeni țese covoare ca să scape de singurătate (VIDEO)

„Fac câte un pic în fiecare zi. Dimineața mă scol, odihnită, la ora 6, mă vâr și îi dau bătaie câteva brazde. Apoi mai ies...așa dobitoace nu am, dar păsări am. Și la acel câine tot trebuie să-i dai mâncare”, povestește meșterița.

Anastasia Sainsus, sau cum o numesc sătenii, lelea Năstuța, a prins meșteșugul de a țese covoare de la străini. Având o copilărie grea, femeia a încercat să prindă câte un pic din ceea ce făceau gospodinele pe-atunci.

„Noi am fost zece copii și din zece am rămas doar patru. Eu în familie am fost cea mai mică. Mama mea a fost bolnavă, a fost paralizată și a zăcut patru ani de zile. Aveam șapte ani când s-a îmbolnăvit și am avut 14 ani când a decedat”, povestește femeia.

Primele încercări au fost după căsătorie. Cea care a îndrumat-o a fost o vecină din sat.

„Eu i-am spus: „Lele Vera, matale poți lucra și eu să te privesc?”, că eu mai repede lucrul din privit îl învățam. Așa și m-am învățat. După aceea am țesut eu singură acasă. Vă spun că înainte așa era moda - să dai la fete ceva zestre”, spune meșterița.

Femeia țese covoare din plăcere și spune că astfel scapă de singurătate. Țesutul rămâne o alinare.

„Copiii mă mai ocărăsc: „Hai, termină cu ața! Îți ajunge!”. Eu le spun: „Hai că dacă am avut uruiocul acesta cum să-l las? Dacă o să rămână o să-l dați pe foc. Dar dacă eu o să-l țes și o să fie țol - nu o să vă lase inima”, povestește lelea Năstuța.