image
Sursa foto: RFE/RL

Manole: „Guvernarea trebuie asumată, nu improvizată prin concursuri; Curățarea justiției trebuie începută cu CSM”

Interviu cu Domnica Manole, ex-judecător al Curţii de Apel Chișinău, deținut politic conform Declarației APCE.

– Stimată doamnă Domnica Manole, actuala guvernare a promis să facă o justiţie liberă şi echitabilă. Ce mişcări aţi simţit în acest sens?

Justiția este prioritatea nr. 1 în agenda Guvernului. Fără o justiție liberă, independentă și profesionistă nu se va construi nimic în R. Moldova. Problema cea mai mare este prioritizarea acțiunilor necesare în justiție, care în termen scurt vor aduce schimbări majore pentru cetățeni. În viziunea mea, sunt necesari doi pași pentru schimbarea situației în sistemul judecătoresc: evaluarea judecătorilor din sistemul judecătoresc din toate instanțele şi reformarea Consiliului Superior al Magistraturii. Tărăgănarea acestui proces va accentua neîncrederea față de actuala guvernare.

În urma evaluării activității din ultimii doi ani a judecătorilor, toți cei care au executat comenzi politice prin aplicarea ilegală a arestului, pronunțarea de sentințe și hotărâri la comandă, trebuie să plece neîntârziat din sistem.

Reprezintă un lucru primordial curăţarea sistemului judecătoresc de judecătorii corupţi, incompetenţi, incompatibili cu funcţia de judecător, dar în acelaşi timp este necesară păstrarea judecătorilor profesionişti, or, în rândul acestora sunt foarte mulţi judecători cu experienţă imensă, responsabili, care şi-au făcut meseria onest. Ca o consecință a acestei evaluări, vor fi scoși în afara sistemului președinții și vicepreședinții instanțelor judecătorești, persoane promovate după criteriul loialității faţă de PD, care au fost factorul de presiune și hărțuire asupra judecătorilor, pentru a-i determina să pronunțe hotărârile necesare.

– De ce este prioritară reformarea Consiliului Superior al Magistraturii?

Dacă se dorește cu adevărat curățarea sistemului judecătoresc, acest lucru trebuie început cu membrii CSM. Ei sunt cei ce ar trebui să dea un semnal întregului sistem că a venit timpul ca cei compromiși să lase mantia de judecător. Nimeni nu mai poate fi cruțat, societatea nu mai are nevoie de judecători servili, are nevoie de justiție corectă, întemeiată pe lege, nu dictată de frică sau alte interese.

Atât timp cât vom avea un CSM care are în componența sa judecători ce au invalidat alegerile, judecători „din iad” (cei ce la 7 aprilie 2009 au judecat persoane în subsolurile comisariatelor de poliție – n.r.), membri care au fost promovați în funcții de către dictator, curățarea nu va începe. Judecătorii compromiși vor continua să aibă speranța că, fiind servili, vor fi iertați și chiar promovați. Acum, societatea are nevoie de un sistem judiciar și de un CSM curat, construit din oameni integri cu conștiința curată.

Un argument în acest sens – Comisia Internațională a Juriștilor în raportul său privind starea justiției în RM (anul 2019) a constatat că CSM, în loc să-și îndeplinească rolul crucial de apărare a independenței sistemului judecătoresc ca instituție și a independenței individuale a judecătorilor, a devenit un instrument de presiune asupra unor judecători și o amenințare la independența lor. Concluzii similare se regăsesc și în raportul ONU și raportul Departamentului de Stat al SUA pe anul 2018.

Totodată CSM este principalul organ de conducere al sistemului judecătoresc și dispune de competențe ample, cum ar fi: numirea judecătorilor, evaluarea performanțelor, promovare, inspecție și proceduri disciplinare. Pe lângă CSM funcționează cinci organe specializate: Colegiul Disciplinar, Inspecția Judiciară, Colegiul de selecție și carieră a judecătorilor, Colegiul de evaluare a performanțelor. Subliniez – competențele de numire, promovare, transferare sunt prevăzute direct în Constituția RM. Prin urmare cum vom reforma Curtea Supremă de Justiție, dacă disponibilizarea, transferarea judecătorilor către alte instanțe urmează să fie decisă tot de CSM?

– Juristul Ştefan Gligor, afirma că în actuala componenţă CSM nu avea dreptul etic şi juridic să desemneze judecători la Curtea Constituţională.

Domnul Gligor punctează o problemă foarte gravă. Societatea observă o fractură logică între Declarația Parlamentului privind recunoașterea caracterului captiv al R. Moldova, unde se menționează inclusiv problema lipsei de independență a justiției, și desemnarea de către aceeași componență a CSM a noilor judecători la Curtea Constituțională.

Dacă Parlamentul constată caracterul captiv al statului și punctează lipsa de independență a justiției, cum poate fi încredințată o sarcină atât de importantă ca desemnarea judecătorilor constituționali aceluiași CSM, care are rolul de garant al independenței justiției, rol pe care nu și l-a îndeplinit până acum? Avem cauze penale pe numele judecătorului Dorin Munteanu, pe numele meu, intentate ilegal la comanda politicului în complicitate cu CSM, fapt recunoscut și prin Declarația Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Cine dacă nu membrii actualului CSM trebuie să răspundă pentru aceste abuzuri, executarea comenzilor politice în frauda legii?

– Cum comentaţi că, în loc să fie revocat acest CSM, ministra Justiţiei, Olesea Stamate, nu se prezintă la una dintre şedinţele cruciale, la care urmau să fie desemnaţi candidaţii la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, şi chiar le-a dat acele recomandări discutabile cum să voteze? Cum vă explicaţi că ea loveşte în Dvs., în doamna Răducanu, singurele care aţi făcut faţă presiunilor lui Vladimir Plahotniuc?

Atacul doamnei ministru la adresa mea și la cea a doamnei Răducanu este cea mai mică dintre problemele provocate de poziția exprimată în privința concursului organizat de CSM pentru funcțiile de judecători la Curtea Constituțională.

Prima problemă este că, fiind o poziție exprimată în calitate de ministru al Justiției, aceasta a realizat o ingerință a executivului în activitatea CSM-ului. Constituția conferă o autonomie deplină celor trei puteri ale statului (legislativă – Parlament, executivă – Guvern, judecătorească – CSM), în desemnarea judecătorilor la Curtea Constituțională, iar poziția ministrului Justiției este o încercare evidentă de influențare a unui concurs organizat de CSM, fapt inadmisibil.

Orice opinie pe care ar fi avut-o putea fi exprimată doar în cadrul ședinței CSM, dar aici ne confruntăm cu a doua problemă: absența doamnei ministru de la ședință. În situația în care ne-am regăsit noi ca stat, declarat de Parlament drept capturat, în situația unui CSM cu activitate cel puțin criticabilă, prezența noului ministru al Justiției era obligatorie la ședința de desemnare a noilor judecători constituționali, mai ales în contextul bine-cunoscut al activității Curții Constituționale din 7-9 iunie 2019. Repet, în toate aceste circumstanțe, prezența doamnei ministru era obligatorie.

Bineînțeles, pot exista situații neprevăzute și vreau să cred că absența doamnei ministru a fost pe deplin justificată, dar, chiar și în situații neprevăzute, puteau fi găsite alte modalități. De exemplu, putea fi măcar solicitată o amânare a ședinței. Chiar dacă nu ar fi fost încuviințată, cel puțin, ar fi fost un semn de atenție și implicare.

– Maia Sandu a declarat la un forum că, dacă CSM și Consiliul Superior al Procurorilor nu vor acționa prompt pentru eliminarea oamenilor care au comis abuzuri, vor fi luate măsuri legislative de modificare a componenței și competențelor acestor două structuri. În opinia Dvs., aceste măsuri trebuia deja propuse?

Cred că toată lumea a înțeles deja că strategia adoptată de noua guvernare a fost de a permite reformarea din interior a sistemului judecătoresc și a procuraturii. Dar lucrurile nu sunt așa de simple. Dacă aceste structuri și instituții s-ar fi putut autoreforma, cu siguranță am fi observat mai multe semnale încă din perioada captivității.

Autoreformarea poate avea loc numai dacă Guvernul și Parlamentul, prin măsuri politico-administrative, reușesc să facă unele mutări prin care să deblocheze sistemul. Altfel, cât sistemul judecătoresc și cel al procuraturii își mențin structura și mecanismele puse la punct în perioada captivității, nu ai cum să speri la autoreformare, deși, sunt convinsă că există judecători și procurori demni de toată aprecierea, care nu se pot manifesta sau ieși în față, din cauza stării de captivitate ce persistă.

Nu legile sunt problema, ci oamenii care le aplică sau ar trebui să le aplice. Credeți că noi nu avem legi și proceduri pentru investigarea și soluționarea celebrelor cazuri judiciare, despre care se tot vorbește? Oamenii cheie sunt problema. S-a tot vorbit, de exemplu, despre președinții și vicepreședinții de instanță, care dețin funcții administrative, prin intermediul cărora pun presiune, influențează anumiți judecători. Au ieșit judecătorii, asumându-și riscuri enorme, la televizor și au povestit despre aceste cazuri. Rezultatul, din păcate, a fost 0.

– Care sunt principalele concluzii la care aţi ajuns după participarea la concursul pentru funcţia de judecător la Curtea Constituţională?

Concluzia principală la care am ajuns este că procesul de guvernare trebuie asumat, în adevăratul sens al cuvântului, nu deghizat prin concursuri, întrebări și puncte acordate. Concursul și punctele s-au acordat cu ocazia alegerilor parlamentare, în urma cărora ne-am ales cu o majoritate parlamentară și un Guvern. Atât Guvernul, cât și Parlamentul, prin majoritatea parlamentară formată, au prerogativa de a numi judecătorii la Curtea Constituțională.

Repet, au prerogativa de a numi judecătorii Curții Constituționale, fără să existe o obligație legală de a numi judecătorii constituționali doar în urma unui concurs. Or, până acum nu am văzut manifestarea prerogativelor constituționale, ci doar concursuri organizate, mai mult sau mai puțin utile. Să nu mă înțelegeți greșit: concursul este o idee bună în anumite condiții, pentru că poate asigură transparență. Dar trebuie să te asiguri, în primul rând, că acel concurs vizează într-adevăr criteriile pe care le urmărești și, în al doilea rând, că punctele sunt acordate într-adevăr onest, astfel încât să reflecte cu adevărat voința Guvernului sau a Parlamentului.

În cazul de față ce avem? Avem o majoritate parlamentară formată din două structuri politice. Aceste două structuri politice, fiind majoritate parlamentară, pot decide ele singure care să fie candidații la funcția de judecători ai Curții Constituționale. Nu fac asta, ci aleg să organizeze un concurs unde invită și reprezentanții altui partid, despre care au zis anterior că au capturat statul, și reprezentanții deputaților independenți.

Ca rezultat, blocul ACUM avea doi membri în comisie, cât avea și PD, despre care Parlamentul a spus că a capturat statul. Indiferent de rezultat, acest concurs nu putea reflecta adevărata voință a parlamentului, mai ales în condițiile în care unele punctaje s-au acordat în bătaie de joc. Nu poți să acorzi 0 puncte unui candidat cu studii juridice, experiență profesională de cel puțin 15 ani. Este clar un punctaj sfidător. Culmea este că vine din partea unui deputat care poate nici măcar nu îndeplinește condițiile formale pentru a fi judecător de Curte Constituțională.

La Guvern, o situație de altă natură. S-a creat o comisie, unde membrii nici măcar nu erau toți membri ai Guvernului. Erau persoane din diferite medii private. Nu contest calitățile acestora, dar pot aceștia să decidă în comisie, în numele Guvernului, judecătorii Curții Constituționale?

De asta spun că guvernarea trebuie asumată, nu improvizată prin concursuri. Nu este o sarcină ușoară să numești judecători la Curtea Constituțională, dar tu, Guvern, și tu, Parlament, trebuie să îți îndeplinești această prerogativă și să îți asumi răspunderea pentru numirea făcută. În cazul de față, prerogativa a fost transmisă concursului, iar dacă persoanele desemnate nu vor corespunde, vina se va da pe concurs, pe criterii etc.

Jurnal de Chișinău

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: