Cercetătorii de la Institutele Gladstone din San Francisco au identificat principalul factor de risc genetic al bolii Alzheimer, gena apoE4.

Gena apoE4 creează o proteină cu acelaşi nume. Proteina apoE4 diferă de proteina apoE3 - cea mai frecventă versiune a genei - într-o singură privinţă, însă acea singură diferenţă este suficientă pentru a modifica structura principală a acesteia şi, prin urmare, şi funcţia sa. Oamenii de ştiinţă nu au cunoscut cu scertitudine motivul pentru care apoE4 este mai dăunătoare pentru neuroni decât alte versiuni ale proteinei, însă cercetarea publicată în această săptămână în jurnalul Nature Medicine a identificat cauza, alături de riscul de a suferi de această afecţiune în funcţie de particularităţile genetice.

Se estimează că 5,4 milioane de persoane din Statele Unite trăiesc cu boala Alzheimer, principalul factor de demenţă şi a cincea cauză de deces, conform Centrelor de control şi prevenire a bolilor (Centers for Disease Control and Prevention - CDC). În prezent, nu există nicio metodă de tratament sau de prevenire a acestei afecţiuni a creierului, ireversibilă şi progresivă, care apare de obicei la persoanele trecute de vârsta de 60 de ani.

Yadong Huang, cercetător şef şi director în cadrul Centrului pentru cercetare translaţională de la Institutul Gladstone, a declarat pentru UPI că în prezent lucrează în parteneriat cu o companie farmaceutică recent înfiinţată din golful San Francisco, al cărei nume nu a fost dezvăluit, pentru ''a perfecţiona abordarea corectării structurii apoE4 şi pentru a avansa către teste clinice" pe subiecţi umani.

Potrivit lui Yadong Huang, gena apoE4 ar putea fi ţintită în mod direct pentru dezvoltarea unor medicamente contra bolii Alzheimer, însă cercetătorul a precizat că nu ştie deocamdată când ar începe testele clinice. ''Este greu de estimat când ar putea fi disponibil pe piaţă un (astfel de) medicament, ţinând cont de complexitatea procesului de dezvoltare a acestuia'', a spus Huang. "Ne aflăm, probabil, la câţiva ani distanţă de un medicament disponibil pe piaţă, însă printr-un efort concertat accelerăm cât de mult posibil acest termen'', a precizat el.

Yadong Huang studiază de peste 20 de ani gena apoE şi boala Alzheimer alături de medicul Robert W. Mahley de la Institutele Gladstone, cei doi concentrându-se în special pe dezvoltarea de corectori ai structurii apoE4.

''Medicamentele pentru boala Alzheimer au reprezentat o dezamăgire în ultimii zece ani'', a precizat Yadong Huang într-un comunicat de presă. "Multe au efecte bune în cazul şoarecilor, însă până acum toate au eşuat în testele clinice. Inexactitatea rezultatelor acestor studii pe şoareci raportate la bolile umane reprezintă una dintre îngrijorările din domeniu", a subliniat cercetătorul care a precizat însă că ''studiile pe animale continuă să fie foarte importante pentru testarea posibilelor efecte negative ale medicamentelor şi a eficacităţii unui nou medicament in vivo''.

Huang a testat noile medicamente pe celule umane. Cercetătorii au analizat, în premieră, efectul apoE4 asupra creierului uman prin crearea de neuroni din celule donate de pacienţi diagnosticaţi cu Alzheimer cu două copii ale genei apoE4, dar şi de indivizi sănătoşi cu două copii ale genei apoE3.

Oamenii de ştiinţă au concluzionat că în cazul persoanelor care au o copie a genei apoE4 probabilitatea de a dezvolta Alzheimer este mai mult decât dublă, iar două copii cresc acest risc de 12 ori.

În cazul neuronilor umani, proteina apoE4 care nu funcţionează în mod corespunzător este descompusă în fragmente cauzatoare de boală la nivel celular. Procesul conduce către probleme observate adesea în cazul bolii Alzheimer, inclusiv la acumularea de proteine tau şi de beta-amiloid.

Deşi apoE4 nu modifică producţia de beta-amiloid în cazul neuronilor de şoarece, ea creşte producţia de beta-amiloid la oameni.

''Există o diferenţă semnificativă între specii în ceea ce priveşte efectul apoE4 asupra beta-amiloidelor'', a declarat Chengzhong Wang, fost cercetător la Gladstone. ''Creşterea producţiei de beta-amiloide nu se manifestă la neuronii de şoarece şi acest lucru ar putea explica unele dintre discrepanţele dintre şoareci şi oameni în ceea ce priveşte eficacitatea medicamentelor. Această informaţie va fi foarte importantă pentru dezvoltarea viitoarelor medicamente'', a adăugat el.

Cercetătorii au analizat neuroni care nu au produs niciuna dintre formele de proteină apoE. Însă, dacă au adăugat apoE4, celulele au manifestat patologii asociate bolii Alzheimer. Aşadar, apoE4 şi nu absenţa apoE3, dezvoltă boala.

Prin tratarea neuronilor umani apoE4 cu un corector de structură s-a reuşit eliminarea semnelor bolii Alzheimer, restabilirea funcţiei normale a celulelor nervoase şi creşterea speranţei de viaţă a acestora.