Ion Leahu: „Grănicerii transnistreni asigură protecţia contrabandiştilor”

Domnule Ion Leahu, care este deosebirea dintre aşa-numitele posturi migraţionale care au funcționat până în vara anului curent şi ceea ce avem acum, posturile „de grăniceri”?

Aceste posturi ilegale nu sunt instalate de ieri, ci din 1992. Un post era format din aşa-numiţii angajaţi ai serviciului vamal, din grăniceri şi responsabilii de controlul migraţional. Liderul nerecunoscut de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a retras recent miliţienii responsabili de migraţie. Se pare că nu mai au cu ce îi salariza.

Se ştie că şi bugetul Tiraspolului este unul auster. Prezenţa aşa-numitelor posturi de grăniceri contravine Acordului moldo-rus semnat în 1992, precum şi actului din 1998 adoptat în cadrul întrunirii reprezentanţilor R. Moldova, ai Tiraspolului, Federației Ruse şi OSCE la Odesa.

Atunci a fost luată o hotărâre semnată de Viktor Cernomîrdin, fost premier al Rusiei, de a înlătura posturile militare de la Nistru. Administraţia de la Tiraspol însă nu a ţinut cont de aceste prevederi. Mai mult, aceşti oameni sunt înarmaţi.

În ultimii ani, din păcate, trupele de pacificare nu mai reacţionează la astfel de cazuri. Și iată că avem 22 de posturi ilegale, care, aşa cum vedem, împovărează viaţa oamenilor din regiune. Grănicerii aceştia verifică, împreună cu vameşii, oamenii și transportul, împiedicând activitatea agenţilor economici, care doresc să dezvolte o afacere legală în Zona de Securitate.

Chiar dacă nu ţin arma afişată la vedere, acestea se observă în încăperile lor de serviciu, la posturi. În conformitate cu prevederile operaţiunii de pacificare, în Zona de Securitate nu pot fi reprezentanţi ai Chişinăului ori ai Tiraspolului înarmaţi, cu excepţia trupelor de menţinere a păcii.

Care este rostul aflării aşa-numiţilor grăniceri la Nistru, interesele cui le apără aceştia?

În primul rând, este un simbol al aşa-numitei „rmn”. Au decis că sunt independenţi şi astfel se apără de un inamic ce, de fapt, nu există.

Apără nu doar interesele Tiraspolului, ci şi pe ale Rusiei în regiune.

De acord, dar e vorba de aşa-numiţii „grăniceri” transnistreni. Sunt situaţii, ca cea de la Odesa, de care am discutat mai devreme, în care înșişi ruşii au cerut retragerea acestor posturi. Punctul 3 al Acordului semnat de Cernomîrdin prevede clar acest lucru.

În activitatea CUC, în perioada în care eram membru, au fost situaţii când misiunea de pacificatori a eliminat câteva posturi amplasate ilegal la marginea unor localităţi de pe malul stâng al Nistrului.

În ultimii ani, din păcate, trupele de pacificare nu mai reacţionează la astfel de cazuri. Și iată că avem 22 de posturi ilegale, care, aşa cum vedem, împovărează viaţa oamenilor din regiune. Grănicerii aceştia verifică, împreună cu vameşii, oamenii și transportul, împiedicând activitatea agenţilor economici, care doresc să dezvolte o afacere legală în Zona de Securitate.

În ultima vreme, au fost făcute mai multe dezvăluiri despre schemele de contrabandă cu ţigări, băuturi alcoolice, prin intermediul magazinelor „Duty free” din regiunea transnistreană. Au vreun rol aceste structuri „grănicereşti” în schemele date?

Evident, aceşti militari, miliţieni, vameşi, grăniceri sunt amplasaţi acolo ca să asigure protecţia contrabandiştilor loiali regimului şi să împiedice concurenţa sănătoasă a oamenilor care dezvoltă o afacere.

Deseori agenţii economici de pe malul drept al Nistrului au reclamat faptele la care s-au dedat aceste posturi de grăniceri. Autorităţile trebuie să intervină prompt, să dea dovadă de mai multă voinţă politică astfel încât oamenii să le simtă sprijinul în soluţionarea acestor probleme.

Dacă până mai ieri completai o fişă migraţională, acum imediat ce le prezinţi buletinul ţi se eliberează un tichet cu datele din buletin, de unde reiese că autorităţile neconstituţionale au acces şi la baza de date cu caracter personal a cetăţenilor din R. Moldova. Cum comentaţi modernizarea acestei aşa numite vămi din interiorul RM?

Dacă oamenii din regiunea separatistă circulă liber de pe un mal pe celălalt, începând de la un profesor simplu, până la liderul nerecunoscut de la Tiraspol, care se deplasează nestigherit la Aeroport, la întruniri cu diverse personalităţi, apoi la solicitarea premierului Maia Sandu de a elimina interdicţia de călătorie pentru oficialii moldoveni în stânga Nistrului observăm că încă nu a primit niciun răspuns.

Din păcate, Tiraspolul a creat şi continuă să creeze impedimente, în pofida mai multor cedări făcute de Chişinău. Un lucru este cert, aceste posturi militare nu servesc la protecţia securităţii populaţiei, ci la înăsprirea vieţii oamenilor.

Autorităţile de la Chişinău trebuie să fie mai insistente în cererea lor de retragere a acestor grăniceri, inclusiv în discuţiile cu partenerii de dezvoltare. E timpul ca oamenii să simtă acest sprijin menit să le apere drepturile şi interesele.