Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor este una dintre cele mai mari sărbători creştine, amintind de ziua când apostolii lui Iisus Hristos se conving că învăţătorul lor este nu doar un prooroc al lui Dumnezeu, dar însuși Dumnezeu adevărat.

Evenimentul s-a întâmplat în ultimul an al vieţii pământeşti a Mântuitorului Hristos, cu câteva luni înainte de răstignirea Sa.

Potrivit relatărilor biblice, Iisus Hristos i-a lăsat la poalele Muntelui Tabor pe cei mai mulţi dintre ucenicii Săi, luându-i cu Sine pe munte doar pe trei discipoli - Petru, Iacob şi Ioan.

În timp ce Iisus se ruga pe munte, apostolii, osteniţi de drum şi rugăciune, au fost moleşiţi de somn, dar la un moment dat au tresărit la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui deveniră albe ca zăpada.

În această lumină neobișnuită, apostolii au văzut că doi bărbaţi - marii prooroci ai Vechiului Testament Moise şi Ilie - stăteau de vorbă cu Iisus despre viitoarele Patima şi Moartea Sa în Ierusalim.

În această zi nu se lucrează și la biserică se duc poame din noua recoltă, se binecuvântează și se împart.

Începând cu această zi fructele, în special strugurii și prunele, sunt bune de gustat, deoarece devin pline de dulceață și savoare, existând și o zicală în acest sens, și anume: “boabă nouă în gură veche”.

În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se spele sau să se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.

De asemenea, este bine să evitaţi călătoriile, deoarece se spune că vă veţi rătăci.