Au trecut aproape 80 de ani, dar încă se descoperă urme ale ororilor Holocaustului. Acest lucru e mai cu seamă adevărat în Europa de Est, unde trupele lui Hitler au ucis milioane de evrei. Soldaţi din Brest, Republica Belarus, au exhumat recent rămăşiţele evreilor ucişi aici de către nazişti. Se crede că în 1941 au fost executaţi în Brest mai mult de o mie de bărbaţi, femei şi copii. Această frântură de istorie bântuie oraşul, în timp ce locuitorii săi se chinuie să se împace cu trecutul. În prezent, viaţa evreilor din Belarus a fost în mare parte uitată - singura sinagogă din oraş a fost transformată de sovietici în cinematograf.

Decenii în şir, istoricul Irina Lavrovskaia a luptat pentru păstrarea moştenirii acestor victime. Ea crede că singura cale către vindecarea rănilor trecutului este comemorarea şi documentarea atrocităţilor. Însă, în perioada postsovietică a ţării, e aproape singură în acest demers.

În oraşul belarus Brest, lucrători în construcţii au descoperit osemintele a aproximativ o mie de evrei. Aceştia au fost ucişi la scurt timp după ocuparea oraşului de către trupele hitleriste, în 1941. Acum, acolo urmează să se contruiască nici mai mult nici mai puţin decât o clădire cu apartamente de lux.

Proteste în Belarus din cauza unui proiect imobiliar

Acest lucru a declanşat proteste.

În Al Doilea Război Mondial, naziştii nemţi şi colaboratorii lor au ucis 34 000 de evrei: aproape fiecare al doilea locuitor. Acum, oraşul se luptă cu această moştenire sângeroasă. Iar şi iar, gropi comune sunt găsite pe locul fostului ghetou evreiesc. Însă istoricul Irina Lavrovskaia ne previne că istoria nu se va rescrie. Ea a lansat o petiţie împotriva construcţiei, petiţie care a fost semnată de mii de oameni. Semnatarii luptă pentru un monument comemorativ în loc de apartamente de lux.

Aici au fost redeschise cicatricile oraşului. Pe un şantier de construcţii, chiar în centrul oraşului, armata belarusă a scos la suprafaţă, în cursul săpăturilor, oseminte umane, bijuterii şi pantofi. Sunt rămăşiţele celor care au locuit aici şi au fost ucişi de nazişti acum aproape 80 de ani.

Descoperirea a zguduit-o pe Irina Lavrovskaia, istoric. Ea a crescut în zonă şi vrea să vadă groapa comună cu ochii ei. O cunoştinţă a sa are, de la fereastră, exact priveliştea acestor săpături.

Masacrul de la Brest

Irina Lavrovskaia, istoric: „Cei ale căror rămăşiţe zac aici au fost ucişi pentru că aparţineau unei anumite etnii. Asta a însemnat segregare. S-a făcut o selecţie. Oamenii au fost împărţiţi în categorii”.

Şi, în Brest, evreii au fost mai mult decât „o categorie”. Înainte de Al Doilea Război Mondial, ei alcătuiau mai mult de jumătate din populaţia de aici. Însă, în 1941, naziştii i-au adunat într-un ghetou, în centrul oraşului.

Acum, se pare că rămăşiţele lor sunt ascunse sub suprafaţa solului, peste tot. Nu e prima dată când lucrările de construcţie de aici au scos la iveală asemenea orori.

Un număr estimat de 34 000 de evrei au fost ucişi în Brest şi în împrejurimi. La doar o stradă de acest şantier există un monument comemorativ. Irina se bucură să vadă că, de când au fost găsite osemintele, oamenii depun la acest monument coroane funerare.

Irina Lavrovskaia, istoric: „Jumătate din populaţia oraşului a fost exterminată în doar câteva zile, prin împuşcare. Fiecare a doua persoană. Vă puteţi închipui asta?”

Apartamente de lux, peste groapa comună. Un metru pătrat se vinde dublu față de medie

Planul este ca aici să se construiască clădiri cu apartamente de lux. Un metru pătrat se vinde cu un preţ aproape dublu faţă de preţul mediu al pieţei din Brest.

Firma de construcţii are de gând ca zona să fie o comunitate împrejmuită. Autorităţile municipale spun că fundaţiile nu vor atinge groapa comună şi că aceasta va fi marcată cu o placă comemorativă.

Alla Kondak, Departamentul pentru cultură al Primăriei din Brest: „Oraşul are nevoie de o zonă frumos îngrijită, în centru. Şi acesta este exact locul potrivit. Aici erau doar case urâte, când ar trebui să fie o zonă ordonată şi frumoasă”.

Însă Irina e de părere că nimic, aici, nu poate fi ordonat şi frumos după descoperirea gropii comune.

De săpături s-a ocupat un batalion special al armatei din Belarus. Acesta a descoperit rămăşiţele a peste o mie de oameni - bărbaţi, femei şi copii.

Maior Pavel Galețki, comandantul batalionului: „Misiunea noastră e să nu trecem cu vederea niciuna dintre rămăşiţe. Acest lucru e important pentru batalionul nostru - şi pentru cetăţenii republicii Belarus”.

Petiție fără efect

În acel loc, accesul îi este în prezent interzis publicului - inclusiv istoricului local Irina Lavrovskaia. Ea e considerată membru al opoziţiei din Belarus, ţară care a fost mult timp cunoscută drept ultima dictatură din Europa. Acum 20 de ani, vederile ei critice şi permanentele întrebări au făcut să fie dată afară din postul de profesor universitar. Asta n-a împiedicat-o însă să iniţieze o petiţie pentru oprirea lucrărilor de construcţie în acest loc. Irina spune că aici ar trebui să fie un parc memorial, nu un complex de apartamente. Şi vrea ca ţara ei să-şi privească, să-și evalueze și să-și asume trecutul.

Irina Lavrovskaia, istoric: „Oamenilor n-ar trebui să li se permită să locuiască pe spaţiul unei execuţii în masă. Durerea continuă să existe şi nu ne va da pace până nu învăţăm să respectăm istoria şi ceea ce s-a întâmplat aici”.

Comunitatea evreiască din Brest se adună pentru Sabat. Evreii din oraş au închiriat câteva camere, la un subsol, pe o stradă dosnică. Aici, n-a mai existat o sinagogă încă de pe vremea Uniunii Sovietice.

Şefa comunităţii, Regina Simonenko, şi-a asumat sarcina înfiinţării unui mic muzeu al istoriei evreilor din oraş - inclusiv al Holocaustului. Simonenko doreşte ca victimele să fie reînhumate într-un cimitir şi vrea ca memoria lor să fie onorată. O obligaţie care, consideră ea, cade în sarcina municipalităţii.

Regina Simonenko, comunitatea evreiască din Brest: „Comunitatea evreiască nu-i datorează nimic oraşului. Această groapă comună e răspunderea tuturor. Evreii împuşcaţi aici au fost prizonieri în ghetou. Însă au fost şi cetăţeni ai oraşului Brest, pur şi simplu. De orice etnie ar fi fost, au fost locuitori ai acestui oraş. Oameni care au ajutat la construirea lui”.

Irina e de acord cu acest lucru. Pentru cartea ei despre istoria oraşului Brest, ea cartografiază zonele locuite de evrei în oraş, zone care nu mai există. Dezbaterea despre oseminte a afectat-o profund.

Irina Lavrovskaia, istoric: „Eu văd toate aceste straturi istorice, epocile diferite, ca pe un întreg. E ca şi în cazul unui om: dacă nu vindeci o boală în totalitate, simptomele vor reapărea. Acelaşi lucru se întâmplă şi într-o societate”.

Se pare însă că petiţia Irinei n-a avut un efect prea mare. Alina, o cunoştinţă a ei, insistă că lucrările de construcţie au continuat aici fără pauze, în ciuda celor descoperite. E aproape ca şi cum decizia de a construi apartamente de lux în loc de a lecui răni vechi a fost luată demult. Săpăturile au fost oficial încheiate şi a început construcţia propriu-zisă. Autorităţile spun că locul va rămâne accesibil publicului.