Agenția Națională a Arhivelor face publice în premieră listele cu numele a 99% din persoanele deportate la 6-9 iulie 1949

Anunțul a fost făcut de directorul Agenției, istoricul Igor Cașu.

„În total, în liste apar 35 de mii 144 de persoane. După un raport al poliției politice sovietice din iunie 1952, numărul total al celor deportați a fost de 35 mii 796 de persoane, dintre care 14 033 femei, 11 899 copii și 8 864 bărbați. Prin urmare, listele pe care le oferim acum în premieră publicului larg conțin aproape 99 la sută din cei care au fost deportați. Puteți descărca toate listele în format pdf și găsi în câteva clipe printr-o căutare simplă, pe nume sau localitate, informația care vă interesează. Alternativ, puteți folosi opțiunea de căutare direct pe site după nume, prenume, localitate, anul de naștere”, a menționat Igor Cașu pe pagina sa de facebook.

Istoricul a mai adăugat că informația de pe site conține date din ce stație de cale ferată au fost deportate persoanele spre destinația finală, din Siberia.

„În câteva ore o să aveți posibilitatea să vedeți exact de unde a fost îmbarcată fiecare persoană deportată și unde sau dacă, în unele cazuri, a mai a ajuns la destinație, dar și numele celor care s-au născut între timp în cele câteva săptămâni cât a durat drumul”,a mai notat directorul Agenției Naționale a Arhivelor.

La 6 iulie se împlinesc 73 de ani de la operațiunea numită „Iug” , în cadrul căreia au fost ridicați oamenii gospodari, familiile înstărite din localitățile din Basarabia.

Operațiunea a început la două noaptea, pe 6 iulie și s-a încheiat la opt seara pe șapte iulie.

Deportații erau ridicați în mare grabă. Deși conform ordinului ocupanților, oamenii aveau voie să ia până la 1, 5 tone de bagaje cu ei, în realitate mulți nici măcar nu reușeau să-și ia strictul necesar la drum, mâncare și haine mai călduroase. Averea rămasă, era confiscată - ajungea la stat, în colhoz ori pur și simplu era furată de consătenii rămași la baștină.

Potrivit istoricilor, în Siberia oamenii erau găzduiți în barace construite special pentru această operațiune, sau rămase de la valul de deportări anterioare. De regulă, o baracă găzduia mai multe familii.

Primul an a fost cel mai crâncen, mulți își pierdeau viața din cauza frigului cumplit, a foametei și a muncilor silnice.