Deşi cunosc despre astfel de cazuri, procurorii nu au iniţiat deocamdată niciun dosar penal privind implicarea judecătorilor în scheme de eschivare a unor companii de la restituirea creditelor contractate de la cele trei bănci aflate în proces de lichidare. Potrivit Procuraturii Anticorupţie, în prezent, numai Banca de Economii are înaintate în judecată acţiuni civile în valoare de circa 13,5 miliarde de lei. Cele mai multe dintre aceste dosare au fost examinate de aceiaşi magistraţi, vizaţi în mai multe scandaluri mediatice.

Cum a „şters” Curtea de Apel Chişinău o datorie de peste 2,5 milioane de dolari

Pe 20 iunie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a acceptat cererea de demisie de onoare a judecătoarei Curţii de Apel Chişinău, Ludmila Popova. Acum un an, magistrata era vizată într-o sesizare a guvernatorului Băncii Naţionale a Moldovei, către Colegiul disciplinar al CSM, prin care se cerea verificarea competenţei profesionale a judecătoarei şi a colegilor săi de instanţă Ana Gavriliţă şi Victor Pruteanu, în examinarea unui dosar care se referea la nişte credite acordate de Banca de Economii.

În noiembrie 2015, cei trei judecători de la Curtea de Apel Chişinău au dat curs unei cereri depuse de Alexandru Gheaur, administrator şi asociat unic al Azolux SRL, prin care acesta cerea declararea nulă a unor contracte de credit şi ipotecă semnate de firmă cu Banca Socială. Drept pretext pentru anularea creditelor în valoare de 1,5 milioane de dolari şi 21,5 milioane de lei, contractate în perioada 2010-2012, Gheaur a invocat faptul că adunarea generală a acţionarilor firmei nu a luat niciodată o decizie de contractare a unui credit de la Banca Socială. Chiar dacă, până în 2015, Azolux SRL şi-a onorat cu regularitate obligaţiile faţă de bancă, restituind o parte din credit şi dobândă, judecătorii de la Curtea de Apel Chişinău au dispus anularea creditelor pentru că acestea ar fi fost contractate cu grave încălcări.

Rea-voinţa judecătorilor nu a fost demonstrată

Decizia instanţei a fost ulterior anulată de Curtea Supremă de Justiţie, dar dosarul continuă să se afle pe rol, fiind examinat în acest moment din nou de Curtea de Apel Chişinău.

Deşi a reţinut toate aceste detalii, Colegiul disciplinar al CSM a decis, în ianuarie 2017, să nu îi sancţioneze pe magistraţii de la Curtea de Apel Chişinău care au dispus anularea contractelor de credit. Motivul este că nu au fost stabilite circumstanţe care ar demonstra că cei trei judecători ar fi „aplicat în mod intenţionat, cu rea-voinţă sau repetat din neglijenţă gravă legislaţia contrar practicii judiciare uniforme”, se arată în hotărârea Colegiului.

Azolux SRL a fost fondat în martie 2009, cu doar un an înainte de a contracta primul împrumut de la Banca Socială. În momentul acordării creditelor, asociat unic al firmei era Ruslan Panfile, iar Gheaur a preluat compania abia în 2015.

Plecaţi în demisie de onoare

Ludmila Popova este ultimul membru al completului de judecată care a examinat dosarul Azolux SRL şi care şi-a dat demisia. La începutul lui decembrie 2016, CSM a acceptat şi cererile de demisie „onorabilă” ale Anei Gavriliţă şi Victor Pruteanu. Ambii magistraţi se regăsesc în lista judecătorilor în privinţa cărora Ministerul Justiţiei a iniţiat anul trecut acţiuni în regres pentru recuperarea prejudiciului achitat de Republica Moldova în cadrul unor dosare pierdute la CEDO.

În 2014, presa scria despre Ana Gavriliţă că ar fi luat decizii în cadrul unui dosar privind deposedarea ilegală a unei companii de proprietăţi private. Judecătorul Victor Pruteanu a fost acuzat în februarie 2013 de procurori că ar fi constrâns o persoană să-i dea mită un aparat de aer condiţionat. Procurorii Anticorupţie au percheziţionat biroul lui Pruteanu, cazul fiind anunţat drept un succes al oamenilor legii. Peste doar trei luni, cauza penală a fost clasată pe motiv că nu a fost constatată estorcarea de bunuri. Demisiile lui Gavriliţă şi Pruteanu au avut loc în plin proces de examinare a sesizărilor depuse la Colegiul disciplinar în cauza Azolux SRL.

 „Aceşti judecători trebuie să înţeleagă de fapt că nu prejudiciază băncile cu 100 milioane de lei, dar până la urmă prejudiciază cetăţenii Republicii Moldova. Acest caz ne vorbeşte că sistemul judecătoresc încă reprezintă o problemă în Republica Moldova şi o constrângere nemijlocită în rambursarea banilor fraudaţi”, a declarat prim-ministrul Pavel Filip, în aprilie 2016, la prima şedinţă a Comitetului permanent de monitorizare a cazurilor de interes social sporit, cu referire la dosarul Azolux SRL.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice i-a contactat pe judecătorii Victor Pruteanu şi Ana Gavriliţă pentru a le solicita un comentariu despre decizia adoptată în dosarul Azolux SRL. Pruteanu ne-a închis telefonul îndată după ce ne-am prezentat, iar Ana Gavriliţă ne-a răspuns scurt că pe acest caz s-a expus CSM şi dacă suntem curioşi, să citim decizia Consiliului.

Întrebată de reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice de ce nu i-a dat dreptate băncii în procesul de judecată împotriva Azolux, Ludmila Popova ne-a răspuns că oricine poate avea acces la dosar ca să vadă motivarea magistraţilor. „În decizia Colegiului disciplinar sunt motivările noastre pe dosarul Azolux. Nu pot comenta mai mult. Mi-am expus părerea în hotărârile adoptate. Instanţa superioară a verificat legalitatea actului emis de noi şi a adoptat o altă decizie. Asta e tot. Mai mult de ce e scris acolo nu putem explica. Cât despre acuzaţiile domnului Filip, fiecare are dreptul la părere. Judecătorii adoptă hotărâri în baza probelor, iar mai departe fiecare poate comenta cum vrea”, a spus Popova.

Am telefonat la oficiul companiei Azolux pentru a discuta cu Alexandru Gheaur. Secretara acestuia ne-a anunţat că şeful nu este pe loc, dar ne-a promis că revine dumnealui cu un telefon, lucru care nu s-a întâmplat.

Firma din apartamentul juristului BEM şi creditul de 2,2 milioane de euro

De mai bine de doi ani de zile, Banca de Economii depune eforturi pentru a recupera, în judecată, o datorie de 2.268.127 de euro şi aproape 200.000 de lei de la compania Artbeton-Grup SRL. În 2011, firma, înregistrată în apartamentul şefului Direcţiei juridice a Băncii de Economii, Mihail Bejenari, a contractat de la BEM un credit în valoare de 1.500.000 de euro pentru procurarea materialelor de construcţie. Drept gaj, au fost plasate un complex de clădiri de producere şi depozite şi terenul aferent acestora, situate în oraşul Lipcani, raionul Briceni.

Imobilele au intrat în posesia lui Vladislav Iusupov, administrator şi fondator unic al Artbeton-Grup SRL, cu doar două săptămâni înainte de contractarea creditului. Valoarea estimativă a gajului a fost determinată de compania Constimobil-NL SRL, evaluator Natalia Lvovscaia, la preţul de 39.600.992 de lei. În procesul-verbal al şedinţei Comitetului de credit al BEM la care a fost luată decizia de acordare a creditului figurează şi semnătura lui Bejenari, membru al acestui comitet.

Ping-pong în judecată şi magistratul de neînlocuit

Timp de mai bine de trei ani, firma s-a eschivat să restituie împrumutul, acumulând penalităţi şi datorii la dobândă de peste 700.000 de euro, iar în noiembrie 2014, Artbeton-Grup SRL s-a adresat în judecată cerând intentarea procedurii de insolvabilitate. Pentru a se spăla pe mâini de împrumutul de la BEM, compania i-a transmis băncii bunurile gajate. Evaluate din nou, de această dată la cererea BEM, imobilele şi terenul de la Briceni au fost estimate de Bursa Imobiliară Lara la valoarea de doar 3.150.000 de lei, adică de peste zece ori mai puţin decât la evaluarea prezentată în momentul contractării creditului.

Fiind evident că din vânzarea acestor imobile banca nu are cum să îşi recupereze banii împrumutaţi, BEM a cerut ca datoriile faţă de ea să fie incluse de administratorul insolvabilităţii Artbeton-Grup în tabelul de creanţe al firmei, pentru a fi recuperate direct, dar a fost refuzată. Au urmat mai multe procese de judecată. Mai întâi, Curtea de Apel Chişinău, prin judecătorul Anatolie Minciună, a respins cererea BEM pe motiv că a fost depusă tardiv.

În februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea BEM şi a trimis dosarul la rejudecare în instanţa de apel. Pe 7 aprilie 2016, acelaşi magistrat de la Curtea de Apel Chişinău repetat a respins contestaţia Băncii de Economii, iar în iunie 2016 Curtea Supremă de Justiţie a întors dosarul la rejudecare, la acelaşi judecător Minciună, pentru a treia oară (!). Deocamdată, aceasta este ultima soluţie pe dosar.

Banii s-au „scurs” în off-shore

Între timp, Artbeton-Grup a reuşit să transfere banii împrumutaţi de la BEM, circa 2,4 milioane de euro, către două companii off-shore: Samerdale Holdings LTD din Cipru şi Ventor Management Ltd din Belize, în baza unor contracte de procurare a materialelor de construcţie. În 2015, FISC a constatat că tranzacţiile cu firmele off-shore au fost fictive, or ultimele nu i-au livrat firmei Artbeton-Grup marfă în valoare de peste 23 de milioane de lei. Artbeton-Grup a fost amendată pentru aceasta de către FISC cu 9,3 milioane de lei. Astăzi, Artbeton-Grup nu dispune de bunuri imobile, mobile sau bani pe conturi pentru a putea restitui împrumutul de la bancă.

Din 2013 şi până în prezent, BEM  a organizat peste 20 de licitaţii publice în care a încercat să vândă depozitele şi terenul din Lipcani, gajate de Artbeton-Grup SRL. Ultima licitaţie a avut loc pe 14 iunie 2017. Banca propune spre vânzare terenul de 20 de hectare şi clădirile cu suprafaţa de 13.000 de metri pătraţi, din Lipcani la preţul de 1.450.000 de lei, ceea ce reprezintă doar 3,5% din valoarea datoriei pe care o are Artbeton-Grup faţă de BEM.

Samerdale Holdings Ltd din Cipru a fost implicată în tranzacţii similare de vânzări fictive şi cu alte companii care au contractat credite de la BEM în valoare totală de peste şase milioane de euro. Off-shore-ul a fost lichidat în aprilie 2014.

Astăzi, şeful Direcţiei juridice a Băncii de Economii, Mihail Bejenari, este judecat penal, fiind acuzat de implicare în acordarea frauduloasă a mai multor credite.

Anatolie Minciună a fost promovat la Curtea de Apel Chişinău în 2008, după ce fostul preşedinte Vladimir Voronin a respins candidatura lui în baza unor informaţii primite de la SIS. Potrivit unei anchete anterioare a Centrului de Investigaţii Jurnalistice, judecătorului i se imputa că l-a achitat pe David Mereşinschi, alias „Debil”, cunoscut drept o autoritate criminală, dar şi pe membrii grupului acestuia; că cheltuielile şi proprietăţile sale nu corespund veniturilor declarate; că a făcut parte din completul de judecată care a examinat dosarul Întreprinderii de Stat Registru versus Intercomsoft LTD. În baza hotărârii magistratului şi colegilor săi de la Curtea de Apel, ÎS Registru a fost obligată să achite companiei Intercomsoft LTD despăgubiri în valoare de 7,8 milioane de dolari. Ulterior s-a stabilit că această decizie a fost adoptată cu grave ilegalităţi.

În august 2015, presa scria că Minciună ar fi fost vizat într-un caz privind reţinerea unui avocat suspectat că ar mai fi pretins de la o persoană 15.000 de euro pentru a-i influenţa pe magistraţii Curţii de Apel să emită o încheiere privind excluderea unor agenţi economici din lista creditorilor în procesul de insolvabilitate. Oamenii legii ar fi percheziţionat atunci biroul de serviciu al lui Anatolie Minciună.

O dispariţie ciudată

Judecătorul Minciună a refuzat să discute cu noi la telefon, insistând să avem o discuţie pe viu. Contactat ulterior pentru a stabili o întâlnire, magistratul nu a mai răspuns la telefon.

Actualul administrator al insolvabilităţii Artbeton-Grup, Corina Zaporojan, susţine că în prezent procesele de judecată în cazul acestei companii sunt practic blocate. „Suntem încă în procedură de faliment. Pe dosare au fost depuse mai multe cereri de recuzare. Avem un dosar de bază privind insolvabilitatea şi unul privind atragerea la răspundere a factorilor de decizie din fosta conducere a companiei. Din cauza recuzărilor depuse de avocaţii fostului director şi contabil al firmei desfăşurarea şedinţelor de judecată a fost stopată”, ne-a explicat ea.

Întrebată de ce Artbeton-Grup a refuzat să includă în tabelul de creanţe datoriile faţă de BEM, Zaporojan a precizat că ea a venit mai târziu în calitate de administrator al insolvabilităţii companiei. „Înaintea mea a fost un tânăr, Victor Nemţanu. Eu nu ştiu de ce el a refuzat să recunoască creanţele BEM. Fiecare poartă răspundere pentru acţiunile sale. Eu în general nu înţeleg de ce dumnealui şi-a dat demisia din funcţia de administrator al insolvabilităţii Artbeton-Grup, iar ulterior şi-a ridicat şi autorizaţia de la Ministerul Justiţiei”, ne-a comunicat administratoarea. Zaporojan a confirmat că nu există niciun bun procurat de Artbeton-Grup de la companiile off-shore. Banii doar le-au fost transferaţi.

„Nu ştiu dacă există posibilităţi ca BEM să îşi recupereze creanţele. Există un bun imobil înregistrat la Cadastru pe numele Artbeton-grup, dar valoarea lui e mult mai mică. Despre Iusupov (fostul proprietar al firmei – n.r.) nu pot să vă spun nimic. Nu l-am văzut niciodată. El are un reprezentant legal în judecată. Doar pe acea persoană am văzut-o”, a precizat sursa.

Nu am reuşit să luăm legătura cu fostul proprietar al Artbeton-Grup. Vladislav Iusupov şi-a schimbat numărul de mobil, iar la domiciliu nu a fost de găsit. Avocatul acestuia, Dumitru Harea, a refuzat să ne ofere detalii despre procesul de judecată , pretextând că este vorba despre o informaţie confidenţială între apărător şi client. „Nu pot să vă spun dacă domnul Iusupov pledează nevinovat. Acolo, în judecată, au fost lansate diferite acuzaţii, dar asta nu înseamnă că totul este adevărat. Lucrurile trebuie demonstrate”, ne-a declarat Harea. Avocatul nu a putut să explice de ce dosarul de fiecare dată ajunge la judecătorul Minciună. „Pe unul dintre dosare (cel care vizează atragerea la răspundere a factorilor de decizie ai companiei – n.r.) am cerut recuzarea acestui magistrat pentru că nu am fost de acord cu soluţia dată anterior pe caz”, a menţionat Harea.

Fostul administrator al insolvabilităţii Artbeton-Grup, Victor Nemţanu nu a fost de găsit.

Două ordonanţe, un off-shore şi 95 de milioane

Alte 4,6 milioane de euro, echivalentul a circa 95 de milioane de lei, Banca de Economii i-a pierdut în instanţă în baza a două ordonanţe judecătoreşti prin care s-a dispus transferarea banilor către o companie off-shore din Panama, Intersoft Unversal AG. Aceste sume erau datorate băncii de către firmele TI-Bind SRL şi Alit SRL. Deşi aparent companiile nu au nicio legătură între ele, schema prin care acestea au contractat credite de la BEM şi apoi au transferat banii în off-shore, cu ajutorul judecătorilor, este identică.

În perioada august 2010 – noiembrie 2012, TI-Bind SRL şi Alit SRL au împrumutat de la bancă 2,4 milioane de euro şi, respectiv, 2,2 milioane de euro. În mod misterios, cele două firme au mers în aceeaşi zi la bancă pentru a cere semnarea unor acorduri adiţionale. Tot în aceeaşi perioadă, în iunie 2013, reprezentatul Intersoft Universal AG s-a adresat în judecată cerând recuperarea unor pretinse datorii de la cele două companii. Cererile au fost depuse în instanţe diferite, iar judecătorii au semnat ordonanţe de satisfacere a pretenţiilor off-shorului la distanţa de o lună una de la alta.

În cazul TI-Bind, ordonanţa prin care s-a permis transmiterea tuturor bunurilor firmei, inclusiv a celor gajate la BEM, pare să fi fost adoptată de magistrata Judecătoriei Râşcani, Aliona Miron, pe data de 26 iunie 2013. În cazul Alit SRL, ordonanţa aparţine magistratei Angela Catană de la Judecătoria Centru, şi a fost emisă pe data de 17 iulie 2013. Deşi apar înregistrate în baza de date a hotărârilor judecătoreşti, în locul încheierilor pe aceste dosare se deschid foi curate. 

Aceiaşi magistraţi, aceeaşi schemă

Cu ordonanţele la mână, Intersoft Universal AG s-a adresat către companii care, în aceeaşi zi, 17 decembrie 2013, au încheiat cu off-shorul din Panama tranzacţii de împăcare şi i-au transferat toate bunurile, rămânând falite.

Catană şi Miron nu sunt singurii magistraţi implicaţi în aceste cazuri. Pe 17 iulie 2017, în aceeaşi zi în care judecătoarea Catană semna ordonanţa de recuperare a datoriilor Alit SRL în favoarea Intersoft Universal AG, magistratul Anatolie Minciună, menţionat mai sus, a adoptat o încheiere judecătorească prin care a scos de sub sechestru bunurile Alit SRL gajate la BEM, lăsând undă verde firmei pentru a intra în posesia acestora.

Reprezentanţii BEM insistă până în prezent în instanţele de judecată să îşi recupereze banii împrumutaţi celor două companii. În cazul Alit SRL, în 2015, Curtea de Apel Chişinău, în persoana aceleiaşi judecătoare Ludmila Popova, menţionată la începutul acestei investigaţii, a respins pretenţiile băncii de anulare a tranzacţiei de împăcare din decembrie 2013, iar CSJ a anulat hotărârea de judecată, stabilind că instanţa în mod neclar şi arbitrar a respins acţiunea înaintată de BEM şi a trimis dosarul la rejudecare la Curtea de Apel în alt complet de judecată.

În cazul TI-Bind, există deja o hotărâre definită şi irevocabilă de anulare a ordonanţei judecătoarei de la Râşcani şi de restituire a bunurilor transmise companiei off-shore, dar executarea deciziei deocamdată nu este posibilă.

„Păcatele” judecătoarei Catană

Judecătoarea Angela Catană nu este la prima decizie scandaloasă. În 2011, magistrata a fost pedepsită de către Colegiul disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) cu mustrare aspră, pentru „aplicarea abuzivă a legii” şi pentru „abateri cu vădită părtinitate”, pentru amnistierea unui violator. Un an mai târziu, în august 2012, Catană a fost acuzată de Primăria Chişinău că a adoptat o hotărâre prin care a deposedat municipalitatea de 20 de loturi de teren. Judecătoarea a dispus înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu suprafaţa totală de mai multe hectare, aflate în toate sectoarele Capitalei, pe nunele a trei agenţi economici, în temeiul proceselor-verbale ale unei licitaţii funciare, care în realitate nu s-a desfăşurat. Primăria Chişinău, proprietara bunurilor imobile, nici nu a fost citată ca parte în procesul de judecată. Pentru această decizie, Catană a fost din nou sancţionată cu mustrare aspră.

Judecătoarea Angela Catană dispune de proprietăţi care valorează milioane de lei. Este vorba despre patru apartamente, două case şi mai multe terenuri pentru construcţie, dar şi terenuri agricole.

Contactată telefonic, judecătoarea Angela Catană ne-a comunicat că îşi aminteşte de acea ordonanţă pentru că a fost urmată de un control de la CNA. „Ceva s-a verificat. BEM nu a fost parte în proces. Ţin minte că a participat avocatul Victor Panţâru şi încă un avocat, nu îmi amintesc numele acestuia. Ulterior Panţâru mi-a spus că CNA nu a descoperit ilegalităţi în legătură cu acea tranzacţie. Mai multe nu cunosc”, a spus Catană.

Confidenţialitate şi „secret” al procesului

Victor Panţâru şi-a amintit cu greu de acest caz. Iniţial avocatul ne-a declarat că nu poate să vorbească pentru că a semnat contract de confidenţialitate. Panţâru nu a putut să ne spună dacă a reprezentat interesele Alit SRL sau ale off-shore-ului. Ulterior, el a revenit şi ne-a comunicat că a fost angajat de firma Alit SRL. „Nu îmi amintesc cine reprezenta interesele off-shore-ului, dar chiar dacă l-aţi găsi nu cred că v-ar putea vorbi, fiind «legat» din cauza confidenţialităţii pe care trebuie să o păstreze avocatul. Îmi amintesc de controlul de la CNA. Atunci nu au fost descoperite elemente ale unei infracţiuni şi dosarul a fost clasat. Cred că asta se întâmpla în timpul Guvernului Filat”, a precizat apărătorul. Ordonanţele au fost emise în vara anului 2013, la câteva luni după demisia Guvernului Filat.

Mihail Pânzaru, actualul administrator al insolvabilităţii Alit SRL, refuză să ofere detalii despre tranzacţiile dintre companie şi firma off-shore. „Pe acest caz există un dosar civil şi nu ar fi corect să comentez până când nu va fi o hotărâre judecătorească. Datoria, împrumutul, transmiterea banilor către off-shore sunt examinate în cadrul acestui dosar. Nu ştiu nimic despre ordonanţa, nici nu m-am interesat de ea. Cât despre foştii proprietari ai Alit SRL, nu i-am văzut niciodată. E foarte greu să îi găsim”, ne-a spus Pânzaru.

Off-shorul care face „ravagii” şi în Ucraina

Intersoft Universal AG a fost fondată în 2010, în Panama. Compania are drept fondatori alte companii off-shore cu istoric scandalos: Cascado AG şi Systemo AG. Potrivit registrelor publice din Panama, ultima companie este administrată de Tatiana Itzel Saldana Escobar. Aceeaşi persoană apare ca director al firmei Tamlyn Group Corp, care, potrivit raportului Kroll, i-ar fi împrumutat, pe hârtie, 655.000 de euro ucraineanului Serghei Andriciuk pentru ca acesta să cumpere acţiuni în Banca Socială. Aceeaşi persoană apare în calitate de director al companiei off-shore „Горные машины” implicată în mai multe tranzacţii dubioase în Ucraina şi câştigătoare, în ultimii ani, a unui număr mare de licitaţii publice organizate în ţara vecină.

Potrivit presei din Ucraina, Cascado AG şi Systemo AG figurează şi în scandalul navei comerciale „Faina”, care în 2008 a fost capturată de piraţi în preajma Somali. La bordul navei au fost descoperite 32 de tancuri T-72, care se îndreptau spre Sudan. Nava aparţinea companiei Waterlux AG, fondată şi administrată de Systemo AG şi Cascado AG.

Niciun judecător cercetat penal

Viorel Morari, şeful Procuraturii Anticorupţie, afirmă că nu îşi aminteşte să fi solicitat vreodată eliberarea acordului pentru pornirea urmăririi penale în privinţa vreunui judecător implicat în adoptarea unor astfel de hotărâri. Într-un răspuns oficial primit anterior de la instituţia pe care o conduce Morari se precizează că „potrivit acţiunii civile care a fost înaintată de către BEM, prejudiciul cauzat băncii este estimat la suma de aproximativ 13,5 miliarde de lei”.

Teodor Cîrnaţ, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, susţine că şi el a avut senzaţia că acţiunile acestor judecători ar fi putut fi concertate. „Chiar la penultima şedinţă a CSM am cerut sesizarea Procuraturii Generale în privinţa acţiunilor ex-judecătorului Pruteanu. Vreau să ştiu dacă există componentă penală în acţiunile acestuia sau a altor judecători implicaţi în adoptarea unor astfel de hotărâri. Voi verifica dacă Procuratura s-a sesizat. Din câte ştiu eu, cu excepţia cazului Popova, Gavriliţă şi Pruteanu, nu au existat alte cauze disciplinare care ar viza hotărâri judecătoreşti prin care vreuna din cele trei bănci ar fi fost pusă în imposibilitatea de a recupera creditele neperformante”, a punctat Cârnaţ.

Ion Guzun, consilier juridic în cadrul Centrului de Resurse Juridice:
„Mi se creează impresia că se încearcă protejarea descoperirii unor infracţiuni, rezultatul jafului fiind pus pe umerii cetăţenilor. Numele judecătorilor implicaţi sunt cunoscute, denumirile firmelor nu reprezintă o noutate, faptul contractelor fictive este evident. De ce tac «mieii»? De ce nu avem investigaţii penale şi unde s-au «pierdut» serviciile de informaţii, cei care trebuie să asigure securitatea statului şi cei care trebuie să investigheze legalitatea acţiunilor judecătorilor? Jocul de-a ping-pongul este evident. Se pare că se aşteaptă trecerea termenelor de prescripţie, după care să înceapă iarăşi pasarea de responsabilitate. Se creează impresia că cei implicaţi sunt asiguraţi să nu fie adopate hotărâri în numele legii, cel puţin nu am văzut reacţii, deşi trebuiau să fie încă din 2012”.