„Jocuri” la nivel înalt la Procuratura Generală: Toţi adjuncţii numiţi de Harunjen, implicaţi în alegerea sa în funcţie

„Jocuri” la nivel înalt la Procuratura Generală: Toţi adjuncţii numiţi de Harunjen, implicaţi în alegerea sa în funcţie
Sursa: www.zdg.md Foto: privesc.eu 20.03.2017 06:21
Eduard Harunjen, procurorul general al R. Moldova, şi-a numit în funcţie trei adjuncţi. Dacă Iurii Garaba şi-a păstrat postul pe care l-a obţinut în 2013, celelalte două funcţii vacante vor fi ocupate de Mircea Roşioru, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, şi de Igor Popa, şeful Procuraturii mun. Chişinău. Întâmplător sau nu, toţi cei trei procurori aleşi de Harunjen pentru a-i fi adjuncţi au fost, recent, implicaţi în alegerea sa în funcţia de procuror general. Popa şi Garaba i-au fost contracandidaţi, iar Mircea Roşioru – preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, entitate care a organizat concursul pentru alegerea şefului Procuraturii.

Numirea noilor adjuncţi ai procurorului general a fost anunţată, într-un briefing de presă, de Eduard Harunjen, procurorul general al R. Moldova, joi, 9 martie 2017, la scurt timp după şedinţa Consiliului Superior al Procurorilor (CSP), în care celor 3 procurori le-a fost „eliberarat acordul scris asupra candidaturii”.

Cum şi-a motivat procurorul general alegerile

Conform hotărârii luate de CSP în privinţa lui Iurii Garaba, Eduard Harunjen a remarcat că în procesul de selectare a candidaturii acestuia „a ţinut cont de capacităţile lui managerial-organizatorice, experienţa în activitatea de procuror (peste 27 de ani), inclusiv în funcţia de adjunct al procurorului general, precum şi de activitatea sa în cadrul organelor de autoadministrare ale procurorilor”. Garaba a fost numit în funcţia de adjunct al procurorului general pentru prima dată în noiembrie 2013 şi urmează să fie responsabil de direcţia politici, reforme şi protecţia intereselor societăţii”. Iuri Garaba şi-a început activitatea în organele de drept în 1989, ca stagiar în Procuratura de supraveghere a respectării legilor în penitenciare. A tot avansat, iar înainte să devină adjunct al procurorului general, începând cu anul 2010, a condus CSP.

Din postura de preşedinte al CSP vine în funcţia de adjunct al procurorului general şi Mircea Roşioru, care a ocupat până acum funcţia de procuror-şef interimar al Direcţiei judiciare a PG. În susţinerea candidaturii lui Roşioru, Harunjen a vorbit, ca şi în cazul lui Garaba, despre „capacităţile managerial-organizatorice, experienţa în activitatea de procuror (peste 15 ani), inclusiv în funcţiile de procuror conducător, rolul activ avut în procesul de elaborare şi implementare a cadrului legislativ cu privire la Procuratură, în general, precum şi activitatea sa în cadrul organelor de autoadministrare ale procurorilor, în particular”.

Roşioru a fost ales în funcţia de preşedinte al CSP în ianuarie 2014, iar conform reprezentanţilor Serviciului de Presă al PG, îşi va duce mandatul până la final, considerându-se că funcţia de adjunct al procurorului general şi cea de preşedinte al CSP nu sunt incompatibile. În noua postură, Mircea Roşioru va fi responsabil de direcţia judiciară a PG.

Amnesty critică numirea lui Igor Popa

Numirea care a stârnit cele mai multe discuţii a fost însă cea a lui Igor Popa, procurorul mun. Chişinău, cel care s-a remarcat şi a intrat în atenţia opiniei publice în perioada guvernării comuniste, când a instrumentat sau a participat, în calitate de şef al Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale din cadrul PG, la efectuarea urmăririi penale în mai multe dosare penale deschise pe numele persoanelor care erau împotriva guvernării lui Voronin.

Tot Popa a fost cel care a semnat mai multe demersuri privind judecarea şi reţinerea tinerilor protestatari la 7 aprilie 2009 în comisariatele de poliţie. Conform demersului lui Eduard Harunjen în susţinerea candidaturii lui Popa s-a ţinut cont de „capacităţile managerial-organizatorice, experienţa vastă în activitatea de procuror (peste 17 ani), inclusiv în funcţiile de procuror conducător, precum şi rolul determinant avut în activitatea organelor de autoadministrare ale procurorilor”.

Acum Popa urmează, din postura de adjunct al procurorului general, să se ocupe practic de gestionarea urmăririi penale pe toată ţara, fiind responsabil, conform declaraţiilor lui Eduard Harunjen, „de direcţia urmărire penală şi criminalistică”. După numirea sa în funcţia de adjunct al procurorului general, Popa renunţă la şefia Procuraturii mun. Chişinău, acolo unde a fost instalat la sfârşitul anului 2015.

Amnesty International Moldova a contestat numirea lui Igor Popa în funcţia de adjunct al procurorului general, criticând totodată şi reforma procuraturii, într-un comunicat remis presei la scurt timp după anunţul despre noii adjuncţi ai procurorului general.

„Reforma Procuraturii a fost una din cele mai aşteptate în cadrul Strategiei de Reformare a Sectorului Justiţiei. Noua Lege a Procuraturii, intrată în vigoare în august 2016, a favorizat venirea unor persoane cu un trecut dubios în fruntea uneia din cele mai importante instituţii în veriga justiţiei. Această aşa-numită reformă a fost marcată de lipsa transparenţei procedurilor de numire, stimulare, sancţionare, avansare şi revocare a procurorilor, judecătorilor şi aparatului central poliţienesc. Un exemplu elocvent de justiţie selectivă ar fi numirea recentă a noului adjunct al procurorului general, dl Igor Popa, care, în timpul actelor de tortură în masă din aprilie 2009, fiind procuror în Procuratura sect. Râşcani, mun. Chişinău, a fost suspect în mai multe dosare privind abuzul de serviciu, acesta beneficiind de o anchetă lipsită de transparenţă”, scrie Amnesty International Moldova.

Toţi adjuncţii numiţi de Harunjen, implicaţi în alegerea sa în funcţie

Toţi cei trei adjuncţi aleşi de Eduard Harunjen au fost implicaţi şi în alegerea acestuia în concursul din luna decembrie 2016. Iuri Garaba şi Igor Popa au fost contracandidaţii, respectiv învinşii lui Eduard Harunjen. Totodată, Harunjen a fost desemnat procuror general de către CSP, care este condus de Mircea Roşioru, celălalt adjunct desemnat al procurorului general. Şeful CSP susţine însă că nu există nicio legătură între avansarea sa şi concursul câştigat de Harunjen.

„În primul rând, nu am fost preşedinte al vreunei comisii de selectare a candidatului la funcţia de procuror general. Am fost şi mai sunt, până la 19 decembrie 2017, încă, preşedintele CSP. În conformitate cu Constituţia R. Moldova şi, în particular, cu Legea cu privire la Procuratură, CSP este entitatea care organizează concursul public pentru selectarea candidatului la funcţia de procuror general. La acel moment, CSP era format din 11 membri, iar la acea şedinţă au fost prezenţi 10 membri.

Acelaşi articol din Legea cu privire la Procuratură prevede că toţi candidaţii la funcţia de procuror general sunt evaluaţi de către fiecare membru al CSP, iar punctajul final reprezintă media punctajului oferit de către toţi membrii Consiliului”, menţionează Roşioru.

„Prin urmare, funcţia de preşedinte al CSP, în cadrul concursului pentru selectarea candidatului la funcţia de procuror general, este una organizatorică, iar în ponderea rezultatului final, am reprezentat doar o zecime, exact cât şi ceilalţi colegi din Consiliu. Prin punctajul oferit, nu cred că puteam să influenţez rezultatul final al concursului. Din această perspectivă, nu consider că dl Eduard Harunjen, prin propunerea candidaturii mele pentru funcţia de adjunct al procurorului general, ar fi urmărit să-mi întoarcă pretinsa favoare, toate astea, mai ales, în condiţiile în care punctajul ce a fost acordat de fiecare membru al CSP fiecărui candidat era şi este şi până astăzi necunoscut”, susţine şeful CSP şi noul adjunct al procurorului general. „Eu vreau să cred că, de fapt, candidatura mea nu a fost aleasă decât pe criterii profesioniste”, conchide Roşioru.

Harunjen: „Procurorii criticaţi nu sunt procurori controversaţi”

Eduard Harunjen, procurorul general al R. Moldova, susţine că, în desemnarea adjuncţilor săi, a ţinut cont doar de nivelul de profesionalism al procurorilor aleşi.

„Eu mi-am dorit să am adjuncţi profesionişti, care să-mi uşureze lucrul. Cât ţine de dl Popa, vreau să vă spun că, în primul rând, am vrut să am un adjunct care este foarte bun specialist în domeniul urmăririi penale, care a dus dosare. Şi nu dosare din astea pe care nimeni nu le-a văzut, ci dosare de rezonanţă. Anume dosarele de rezonanţă sunt principalul test psihologic pentru un procuror. Atunci se vede cât de bine el se poate opune presiunilor, inclusiv celor care vin din spaţiul public. Noi, cu părere de rău, am crescut şi petrecut deja la pensie pleiade de procurori care niciodată nu au adoptat nicio decizie care i-ar supune unei critici, decizie care i-ar face să retrăiască sau care să-i facă vulnerabili în faţa mulţimii. Avem nevoie de procurori care să poată adopta decizii, oricât de criticate ar fi, dar care să fie conform materialelor din dosar şi în interesul justiţiei. De asta l-am ales pe Igor Popa. De asta şi el a fost criticat, pentru că a acceptat să aibă dosare pentru care, din start, era clar că o să fie criticat. Iar pentru mine, procurorii criticaţi nu sunt procurori controversaţi”, zice Harunjen.

Despre faptul că toţi cei trei adjuncţi pe care i-a ales au fost implicaţi în concursul în urma căruia a ajuns procuror general, Harunjen spune că sunt doar coincidenţe.

„Este un şir logic în cariera acestor procurori. Ca să ajungi conducător de rang înalt, trebuie să treci peste câteva etape, fiind conducător la nivele mai inferioare. Nu poţi fi adjunct al procurorului general, fiind luat dintr-o funcţie de procuror într-un sector sau raion, când nu ai avut niciodată atribuţii cu PG sau activităţi de nivel republican. La toţi procurorii numiţi în funcţia de adjunct este o creştere naturală şi logică în carieră”, explică procurorul general. „Eu am vorbit cu ei, eu i-am ales. Am ţinut cont de mai multe principii, dar în primul rând am ţinut cont de nivelul lor de profesionalism. Eu îi cunosc de mulţi ani şi cunosc ce pot şi ce nu pot, dacă pot sau nu să ia decizii. Dacă un adjunct, la un moment dat, când va fi nevoit să ia decizii în privinţa unor persoane cu înaltă funcţie de răspundere, nu va putea să ia o decizie şi va spune că se gândeşte la familie şi la viitorul lui, nu e bine. Astfel de adjuncţi nu ne trebuiesc. Cu părere de rău, mai avem aşa procurori”, punctează Eduard Harunjen.

Ziarul de Gardă

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI