Ultima „misiune” a lui Timofti 

Concursul pentru postul de procuror general a fost însoţit de la bun început de scandaluri. Şi, deşi rezultatul acestuia era previzibil, se pare că nimeni nu se aştepta că totul va avea loc atât de repede. Startul selectării candidaţilor a fost dat pe 22 septembrie, în ajunul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. Concursul, al cărui regulament încă nu a fost făcut public, a constat din câteva etape.
 
În urma concursului, Eduard Harunjen a acumulat 68,58 de puncte, adjunctul procurorului general Igor Serbinov – 66,01 puncte, directorul general al Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari – 63,74 de puncte. Următorul în acest rating al participanţilor la concurs a fost încă un adjunct al procurorului general, Iurie Garaba, cu 63,11 puncte, şi şeful procuraturii oraşului Chişinău, Igor Popa, cu 62,83 puncte. Lista este încheiată de procurorul procuraturii sectorului Râşcani Ruslan Caşu, care a obţinut 47,89 de puncte.
 
Consiliul superior al procurorilor a venit cu propunerea de desemnare a lui Harunjen la funcţia de procuror general. Potrivit legii, şeful statului avea la dispoziţie 15 zile pentru a semna decretul sau pentru a-şi motiva decizia de respingere a candidaturii. Acest timp se acordă pentru verificarea candidaturii la corespunderea tuturor condiţiilor menţionate în legislaţie. La numirea judecătorilor, actualul preşedinte întotdeauna făcea uz de această prerogativă.
 
Însă în cazul procurorului general, Nicolae Timofti, al cărui mandat a expirat demult, şi-a pus semnătura sub decretul prezidenţial fără şovăială. Experţii explică această grabă prin marea probabilitate că timp de 15 zile lucrătoare va avea loc inaugurarea preşedintelui ales, care şi-a anunţat dezacordul faţă de candidatura lui Harunjen.
 
Miercuri, 7 decembrie, la ora 15.00, concursul s-a încheiat, iar în mai puţin de o zi, pe 8 decembrie, în jurul orei 12.00 a fost semnat decretul privind numirea procurorului general. În aceeaşi zi, el a depus jurământul în faţa membrilor Consiliului Superior al Procurorilor şi a intrat în funcţie. Decretul prezidenţial a apărut în „Monitorul Oficial” pe 8 decembrie, deşi se ştie că buletinul oficial este machetat şi tipărit seara, în ajunul apariţiei. Potrivit unor experţi, decretul a fost semnat înainte, însă totul era ţinut în secret pentru a nu provoca proteste.

Istoria cu distrugerea dosarului penal

Eduard Harunjen este un angajat „vechi” al organelor de drept, care timp de 20 de ani a ocupat diferite funcţii în acest sistem. Cariera lui profesională a început la procuratura oraşului Chişinău, apoi, timp de aproape 10 ani, el a activat în cadrul aparatului MAI. În perioada 2011-2013 el a fost procuror cu misiuni speciale al Procuraturii Generale, apoi a ocupat funcţia de procuror-şef în lupta anticorupţie şi de prim-viceprocuror general. După demisia lui Corneliu Gurin, în martie curent, el a preluat interimatul funcţiei de procuror general.
 
Activitatea lui Harunjen a fost zguduită în repetate rânduri de diverse scandaluri, fapt ce nu l-a împiedicat să-şi continue cariera. Se ştie că el a fost implicat în ancheta evenimentelor din 2009. De asemenea, el a ocupat postul de şef al Procuraturii Anticorupţie în perioada în care multe dosare nu au fost elucidate, inclusiv cel al furtului miliardului de dolari din sistemul bancar.
 
Eduard Harunjen afirmă că de-a lungul carierei sale el niciodată nu a primit şi nici nu a executat comenzi politice, iar scopul lui principal în noua lui funcţie va fi asigurarea independenţei reale a procurorilor. Totodată, presa a menţionat în repetate rânduri relaţia lui cu sistemul politic şi cu politicieni concreţi, de asemenea au apărut informaţii despre indicaţiile directe privind intentarea unor dosare la comandă.
 
Procurorul figurează în istoria scandaloasă cu distrugerea în circumstanţe suspecte a dosarului privind decesul lui Ion Ţîbuleac în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. În legătură cu aceasta, în anul 2010, faţă de Harunjen şi faţă de încă doi procurori a fost iniţiată o anchetă de serviciu. Noul procuror general a fost acuzat că a considerat neîntemeiat drept legal refuzul de a iniţia o anchetă penală pe marginea acestui caz.
 
Colegiul disciplinar l-a recunoscut pe Harunjen vinovat în îndeplinirea în mod necorespunzător a obligaţiilor de serviciu, însă ulterior toate acuzaţiile au fost retrase. Consiliul Superior al Procurorilor a ajuns la concluzia că decizia a fost greşită şi a sistat procedura disciplinară.

Proprietăţi, automobile, terenuri 

Averea noului procuror general, a cărui provenienţă trezeşte multe semne de întrebare după familiarizarea cu declaraţia pe venituri, s-a aflat în repetate rânduri în vizorul opiniei publice. Dacă privim pozele cu vila lui publicate pe internet, atunci, la prima vedere, imobilul pare impunător pentru un procuror care a activat toată viaţa în organele de drept.
 
Din declaraţia pe venituri şi avere pentru anul 2015 reiese că anul trecut procurorul a obţinut lunar, sub formă de salariu, circa 12 mii de lei – în total 141,3 mii de lei. Soţia lui, Angela Harunjen, care este şefa Secţiei juridice în cadrul Arbitrajului Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a RM, a primit un salariu de 17 mii de lei pe lună sau 206 mii de lei pe an. Fiica Adelina, jurist la SRL „Vinăria Mileştii Mici”, în 2015 a câştigat 20 de mii de lei.
 
În declaraţie figurează două automobile, pe care le foloseşte familia: „Volvo”, anul fabricaţiei 2003, procurat în 2010, şi Mercedes din 2012, procurat în 2015. Ultimul este folosit, în baza procurii, de către fiica procurorului, Adelina Harunjen, care a absolvit recent Facultatea de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.
 
Procurorul general, în vârstă de 44 de ani, locuieşte într-o vilă de lux cu două nivele, construită într-un cartier de elită la Telecentru, pe str. N. Smochină. Clădirea a fost dată în exploatare cu cinci ani în urmă, când Harunjen ocupa funcţia de procuror cu misiuni speciale în cadrul Procuraturii Generale. El afirmă că această casă a fost construită timp de 10 ani din banii obţinuţi în urma vânzării apartamentului şi din cei primiţi la nuntă sub formă de cadou.
 
Procurorul general mai deţine un teren adiacent şi un sector de 5 ari, amplasat în imediata apropiere. Precum reiese din declaraţie, acesta a fost procurat în anul 2000 cu 15 mii de lei. Potrivit experţilor, preţul de piaţă al terenului constituie circa 70 de mii de euro.
 
Graba făţişă în care a fost aprobat în funcţie noul procuror general, precum şi candidatura lui Harunjen au trezit un val de critici şi scepticism faţă de eficienţa reformei preconizate şi a perspectivelor luptei anticorupţie. Cu declaraţii de nemulţumire au venit toţi, în afară doar de liderii majorităţii parlamentare.

Legitimitatea – sub semnul întrebării 

Ex-procurorul Chişinăului Ion Diacov explică această numire grabnică prin faptul că hotărârea a fost luată demult. „Harunjen a fost numit procuror general interimar pentru a-i convinge pe cine trebuie de faptul că el este persoana potrivită la postul de conducere a instituţiei. Anume prin aceasta se explică arestările ilegale în masă din ultimul timp. Iar ulterior, cei arestaţi sunt eliberaţi unul după altul. La concurs nu au participat procurori oneşti, cu reputaţie bună, pentru că ei cunoşteau rezultatul”, spune Diacov.
 
Destul de unanimă a fost şi nemulţumirea reprezentanţilor societăţii civile. Imediat, 13 ONG-uri au semnat o declaraţie prin care şi-au manifestat dezacordul cu modul în care Eduard Harunjen a devenit procuror general, în opinia lor, această grabă cu aprobarea candidatului erodează încrederea faţă de procuratură şi alimentează suspiciunile că totul a fost făcut cu un singur scop. Aceste organizaţii solicită publicarea confirmării integrităţii persoanei numite într-o funcţie publică de conducere.

„Această grabă ne face să credem că întregul proces de desemnare a candidatului la postul de procuror general a fost orchestrat, se arată în declaraţie. Noi avem temei să ne îndoim că Serviciul de Informaţii şi Securitate, Consiliul Superior al Procurorilor şi preşedintele au efectuat o verificare minuţioasă a integrităţii dlui Harunjen, în corespundere cu Legea privind persoanele ce deţin funcţii de demnitate publică, şi au examinat atent circumstanţele clasării dosarului privind decesul în timpul evenimentelor din aprilie 2009”.