Steaua gigantică, numită π1Gruis, este una dintre stelele din constelaţia Cocorului, care poate fi văzută în emisfera sudică. Este o stea evoluată care se află în ultima fază majoră a vieţii sale, fiind de 350 de ori mai mare ca Soarele, scrie Science Daily.

Studierea acestor stele poate oferi savanţilor detalii cu privire la activitatea viitoare, caracteristicile şi aspectul Soarelui.

Convecţia, transferul de căldură datorat mişcărilor moleculelor din gaze şi lichide, joacă un rol important în procesele astrofizice, precum transportul de energie şi vânturile. Soarele are aproximativ două milioane de celule de convecţie care au dimensiuni de circa 2.000 de kilometri, dar savanţii sunt de părere că stelele gigantice şi supergigantice au doar câteva celule de convecţie extrem de mari, din cauza diferenţelor de gravitaţie. Determinarea proprietăţilor de convecţie a celor mai evoluate stele şi mari stele, precum dimensiunea celulelor, a fost o sarcină dificilă din cauza prafului care obstrucţionează suprafaţa stelelor.

În acest studiu, cercetătorii au descoperit că suprafaţa stelei gigantice π1Gruis are un tipar complex al celulelor de convecţie, care măsoară de obicei 12 milioane de kilometri pe orizontală, sau 27% din diametrul stelei.

„Este prima dată când am avut o asemenea stea gigantică observată cu un asemenea detaliu”, a precizat Fabien Baron, profesor asistem la Departamentul de Fizică şi Astronomie al Universităţii Georgia din Statele Unite. „Motivul acestei limite a detaliilor a constat în dimensiunea telescoapelor utilizate pentru observaţii. În această lucrare, am folosit un interferometru. Lumina de la mai multe telescoape a fost combinată pentru a depăşi limitările fiecărui telescop, astfel atingând o rezoluţie echivalentă cu cea a unor telescoape mult mai performante”.

π1Gruis a fost observată cu instrumentul PIONIER, care foloseşte patru telescoape. Baron, care este specializat în realizarea de imagini ca cea de mai sus, a folosit date interferometrice, algoritmi şi un soft de reconstituire a imaginilor pentru a realiza imaginea cu suprafaţa stelei.

În ultimă instanţă, studiul a confirmat teoria enunţată mai sus, conform căreia stelele gigantice au doar câteva celule de convecţie de mari dimensiuni.