Tipul acesta de corpuri cereşti se referă la cele care au întotdeauna o faţă îndreptată spre soare din cauza gravitaţiei şi apropierii planetei de steaua sa, scrie Curiosity.

Astfel de planete se pot întâlni foarte uşor în galaxia noastră, întrucât majoritatea stelelor sunt pitice roşii. Acestea, fiind foarte mici, zona habitabilă este mai mică decât zona habitabilă din jurul unei pitice galbene (precum soarele nostru). Astfel, o orbită mai mică va face ca o faţă să fie întotdeauna îndreptată spre soare.

O astfel de planetă nu ar avea un ciclu zi-noapte, iar faţa expusă va fi „coaptă” în urma expunerii, iar cealaltă jumătate va fi îngheţată. Va exista totuşi o zonă de tranziţie unde temperaturile şi condiţiile de mediu vor fi, cel puţin teoretic, moderate.

Rezidenţii vor trăi într-un apus (sau răsărit) perpetuu, condiţie interesantă în ceea ce priveşte influenţele pe care le poate avea asupra organismelor.

Totuşi, există o serie de probleme referitoare la stabilitatea acestor condiţii. Este posibil ca diferenţele prea mari de temperatură dintre cele două părţi ale planetei să ducă la furtuni violente în fâşia cu temperaturi moderate. Astfel, această regiune poate fi doar un „câmp de bătălie” dintre condiţiile fierbinţi şi cele foarte reci. În acelaşi context, compoziţia atmosferei va fi influenţată de efectele expunerii continue la soare, intrând în discuţie chiar şi pierderea aproape totală a atmosferei din cauza radiaţiilor solare.

De asemenea, acţiunea gravitaţională a soarelui poate fi atât de puternică încât să genereze activitate vulcanică intensă, precum în cazul planetei Venus.