În primul rând, un creier nu funcţionează la fel ca un computer, aşadar metafora este destul de limitată. Totuşi, se poate spune că, având în vedere faptul că un singur neuron se conectează în medie cu alţii o mie, spaţiul de stocare ar fi de 2,5 petabytes, scrie Inverse.

Creierele noastre nu stochează însă date precum hard disk-urile, iar premiza că o conexiune sinaptică este echivalentul unui bit este cel puţin forţată.

Dacă acceptăm că creierul nostru, cu conexiunile sale neuronale, poate ţine 2,5 petabytes, înseamnă că va atinge o limită. Nimeni nu poate şti ce s-ar întâmpla dacă am fi plini, dar există o speculaţie conform căreia creierul ar şterge datele mai vechi pentru a face loc celor noi. Având acest lucru în vedere, concluzia s-ar schimba radical, iar spaţiul de stocare ar fi (virtual) infinit.