Pentru a răspunde întrebării cu privire la abundenţa covârşitoare a hidrogenului în raport cu celelalte elemente chimice, "trebuie să ne întoarcem până la Big Bang", actul exploziv de naştere a Universului, după cum explică May Nyman, profesoară de chimie la Universitatea Statului Oregon.

Big Bang-ul a generat germenii tuturor elementelor chimice din Tabloul periodic, elementele constituente ale Universului. Fiecare element dispune de un număr unic de particule subatomice: protoni (particulele de sarcină pozitivă), neutroni (neutri) şi electroni (sarcină negativă). Hidrogenul este format dintr-un proton şi un electron (este singurul element chimic cunoscut care nu are niciun neutron) şi este cel mai simplu element din Univers, fapt care îi explică abundenţa, conform lui Nyman.

Aglomerările mari de atomi de hidrogen din norii cosmici pot duce, în anumite circumstanţe de presiune şi temperatură, la aprinderea stelelor. Hidrogenul din stele fuzionează generând heliu — cel de-al doilea cel mai răspândit element din Univers — conform Encyclopedia.com. Heliul are doi protoni, doi neutroni şi doi electroni. Împreună, hidrogenul şi heliul reprezintă nu mai puţin de 99,9% din materia cunoscută din Univers. Chiar şi aşa, hidrogenul este de aproximativ 10 ori mai abundent decât heliul. Oxigenul, aflat pe locul trei ca abundenţă în Univers, este de aproape 1.000 de ori mai rar decât hidrogenul.

În general, cu cât un element are numărul atomic mai mare, cu atât este mai rar, conform lui May Nyman.

Raportat la compoziţia şi abundenţa elementelor în Univers, Pământul reprezintă o excepţie. Oxigenul şi nu hidrogenul este cel mai abundent element după greutate din crusta terestră, urmat de siliciu, aluminiu şi fier, conform HyperPhysics.com, un site aparţinând Universităţii Statului Georgia. În corpul uman predomină de asemenea oxigenul, urmat de carbon şi de hidrogen.

Hidrogenul este extrem de important şi pentru organismul uman. Legăturile de hidrogen conferă moleculelor de ADN forma caracteristică de dublu helix şi acest element are un rol fundamental în menţinerea unui nivel optim al pH-ului (nivel de aciditate) în organism.

Dacă interiorul stomacului (spre exemplu) devine un mediu prea bazic, hidrogenul este eliberat din compuşii chimici în care este inclus, crescând nivelul acidităţii. Dacă este prea acid, hidrogenul se va lega de alte elemente, conform lui May Nyman.

O altă funcţie extrem de importantă a hidrogenului permite gheţii să plutească pe apă (H2O) — legăturile de hidrogen împing în direcţii opuse moleculele de apă îngheţată, scăzându-le densitatea. "De obicei substanţele sunt mai dense în stare solidă decât în cea lichidă. Apa este singura substanţă care este mai puţin densă atunci când se află în stare solidă", conform lui Nyman.

Hidrogenul poate fi şi extrem de periculos. Interacţiunea dintre hidrogenul gazos şi oxigen a dus, spre exemplu, la incendiul care a distrus dirijabilul Hindenburg, accident produs în 1937 şi soldat cu moartea a 36 de persoane, conform Airships.net. Mai mult decât atât, bombele cu hidrogen au un potenţial destructiv incredibil de mare. La fel ca şi bombele atomice, bombele cu hidrogen aduc distrugere folosind o combinaţie între reacţiile de fuziune şi fisiune nucleară.

"Diferenţa importantă dintre bomba cu hidrogen şi cele atomice, care au fost aruncate asupra Japoniei la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, este că bomba cu hidrogen nu generează contaminări radioactive (...) Pericolul bombelor cu hidrogen este legat strict de forţa mecanică a undei de şoc şi nu de radioactivitate", a mai precizat Nyman.