Tehnica utilizată de echipa de cercetători, bazată pe o metodă foarte sensibilă de screening, a contribuit la identificarea secvenţelor ADN de la oameni din preistorie în locaţii în care s-a bănuit că aceştia au trăit, fapt care până acum nu a putut însă fi demonstrat, se arată în studiul publicat în jurnalul american ''Science''.

Deşi există numeroase zone preistorice în Europa şi Asia în care există unelte şi alte obiecte prelucrate de om, rămăşiţele provenind de la oamenii preistorici sunt rare, iar cele care există nu sunt întotdeauna disponibile sau potrivite pentru analize genetice.

Prin urmare, oamenii de ştiinţă de la Institutul pentru Antropologie Evoluţionistă Max Planck din Germania, alături de o reţea extinsă de cercetători din şapte situri arheologice din Belgia, Croaţia, Franţa, Rusia şi Spania, au căutat noi modalităţi de a obţine ADN din zonele în care se bănuieşte că au trăit oameni preistorici. ''Am decis să investigăm dacă ADN-ul hominizilor ar putea supravieţui în sedimentele din siturile arheologice despre care se ştie că ar fi fost ocupate de vechii hominizi'', a declarat Matthias Meyer din cadrul institutului menţionat, conducătorul studiului.

Specialiştii au colectat 85 de mostre de sedimente acoperind o perioadă din urmă cu 14.000 — 550.000 de ani. În urma analizării ADN-ului mitocondrial — materialul genetic din mitocondrii, ''uzinele de energie'' ale celulelor — oamenii de ştiinţă au descoperit că acestea aparţin a 12 familii diferite de mamifere printre care se numără specii dispărute precum mamuţi blănoşi, rinoceri blănoşi, urşi de peşteră şi hiene de peşteră.

Opt mostre de sedimente provenind din patru peşteri conţineau ADN mitocondrial uman, iar o mostră dintr-o altă peşteră conţinea ADN de la oameni denisovieni, o altă specie umanoidă dispărută.

''Este o mare descoperire'', a declarat pentru ''Science'' Chris Stringer, antropolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care nu a fost implicat în studiu. ''Cei care sapă în peşterile din Pleistocen ar trebui să pună (sedimente pentru testarea AND-ului uman) pe lista de lucruri pe care trebuie să le facă'', susţine el.

Majoritatea acestor mostre proveneau din zone în care nu a fost descoperit nici un os sau dinte de om de Neanderthal.

''Extrăgând ADN hominid din sedimente putem detecta prezenţa grupurilor de hominizi în zone şi regiuni în care acest lucru nu poate fi realizat cu alte metode'', a subliniat într-un comunicat Svante Paabo, director al departamentului Genetică Evolutivă din cadrul institutului amintit, coautor al cercetării. ''Acest lucru demonstrează că analizele AND ale sedimentelor reprezintă o procedură arheologică foarte folositoare care ar putea deveni una de rutină în viitor'', a completat el.