Studiul publicat în revista Nature indică cu exactitate hrana pe care o consumau relativ regulat cinci exemplare de oameni de Neanderthal care au trăit în Europa: rinoceri lânoşi, muşchi şi licheni, muguri de pin şi oi sălbatice. Unul dintre aceşti indivizi a suferit din cauza unui abces dentar şi a avut şi o infecţie stomacală. Interesant este faptul că a încercat să se trateze singur, folosind plante în care este sintetizată aceeaşi substanţă activă antiinflamatoare din aspirină, precum şi plante cu proprietăţi antibiotice. Cercetătorii au analizat şi bacteriile din gurile acestor exemplare de hominizi şi au ajuns la concluzia că în prezent, la mai bine de 48.000 de ani distanţă, în gura noastră trăieşte o bacterie care trăia şi în gura oamenilor de Neanderthal.

"Practic ni s-a deschis o nouă fereastră spre propriul nostru trecut. Acum putem urmări (evoluţia) microbiomului uman în timp şi spaţiu şi putem înţelege mai bine procesul evolutiv", a susţinut Keith Dobney, şeful Departamentului de Paleoecologie umană de la Universitatea din Liverpool şi coautor al studiului.

Oamenii de Neanderthal au apărut în urmă cu aproximativ 400.000 de ani şi au dispărut în urmă cu 40.000 de ani, după ce această specie de hominizi a ocupat un areal foarte vast — întreaga Europă şi importante părţi din Asia — areal ce a fost treptat ocupat de oamenii moderni. De la descoperirea primelor exemplare fosile de oameni de Neanderthal în secolul XIX, cercetătorii au realizat sute de studii privind modul de viaţă al acestor hominizi. Un astfel de studiu ajungea la concluzia că oamenii de Neanderthal mâncau foarte multă carne, în special de căprioare, mamut şi rinocer lânos. Alte studii au demonstrat că erau foarte inteligenţi. Oamenii de Neanderthal au inventat pasta de lipit încă de acum 200.000 de ani, pe când primii Homo sapiens abia se năşteau, şi au construit structuri complexe încă de acum 176.000 de ani.

Acest ultim studiu despre neanderthalieni publicat de revista Nature oferă noi informaţii directe despre ce mâncau şi cum trăiau aceşti hominizi. Cercetătorii au extras informaţii ADN din placa dentară calcificată provenind de la cinci exemplare care au trăit în Europa în urmă cu 50.000 până la 42.000 de ani: două exemplare au fost găsite în Spania, două în Belgia şi unul în Italia. Placa dentară este compusă din bacterii şi resturi alimentare. Analiza ei indică ce obiceiuri alimentare avem şi de ce boli suferim. Cercetătorii au ajuns la concluzia că neanderthalienii din Belgia se hrăneau aproape exclusiv cu carne — în special cu carne de rinoceri lânoşi şi de căprioară. Cei doi indivizi descoperiţi pe teritoriul Spaniei se hrăneau preponderent cu vegetale: muşchi, licheni, ciuperci şi muguri de pin. Analiza exemplarului descoperit în Italia nu a dat rezultate.

Unul dintre exemplarele ce provin din Spania a suferit de un abces dentar, o dureroasă infecţie bacteriană, precum şi de o infecţie stomacală cronică, infecţie care în prezent provoacă diaree severă, conform lui Dobney. Placa sa dentară conţine şi ADN-ul unei ciuperci de mucegai de tipul celei din care se obţine penicilina (un antibiotic natural) şi ADN de plop, plantă care conţine acelaşi compus analgezic din aspirină. Acest lucru sugerează că neanderthalienii care au trăit pe teritoriul actual al Spaniei ştiau să ia medicamente atunci când erau bolnavi — un comportament extrem de modern pe scara evolutivă.

La acelaşi exemplar a fost descoperit şi ADN-ul conservat al unor bacterii din specia Methanobrevibacter oralis ce au trăit în urmă cu 48.000 de ani şi care încă mai trăiesc şi în prezent în gurile noastre, într-o formă uşor diferită. Neanderthalienii au transmis probabil această bacterie oamenilor moderni atunci când s-au încrucişat sexual. "Este evident că între cele două specii (care s-au încrucişat) a existat un schimb de agenţi patogeni şi de microbiom", a subliniat omul de ştiinţă.

Studiul publicat de Nature are însă şi nişte limite. ADN-ul analizat de cercetători este extrem de vechi şi ar fi putut fi contaminat de solul din peşterile în care au fost găsite aceste specimene. Este posibil, spre exemplu, ca cei doi indivizi descoperiţi în Spania să nu se fi hrănit cu muşchi şi licheni, fosilele lor putând să se contamineze cu astfel de ADN din mediul înconjurător. Dobney asigură însă că riscurile de contaminare ale ADN-ului analizat sunt foarte mici pentru că informaţia genetică provenind de la animale, plante sau ciuperci se degradează rapid dacă nu se află într-un mediu protejat, aşa cum este mediul oferit de placa dentară calcificată.

Cea mai interesantă parte a studiului este analiza microbiomului din gura oamenilor de Neanderthal, susţine Christina Warinner, de la Laboratorul de Antropologie Moleculară şi Studii ale Microbiomului din cadrul Universităţii din Oklahoma. În ultimii ani oamenii de ştiinţă au început să studieze cu atenţie "grădina zoologică" de bacterii şi virusuri care trăiesc în organismul nostru şi abia începem să înţelegem rolul jucat de aceste organisme microscopice în menţinerea stării noastre generale de sănătate. Dacă aflăm ce bacterii conţinea microbiomul strămoşilor noştri hominizi şi dacă descoperim cum au evoluat aceste bacterii, vom înţelege mai bine cum funcţionează organismul nostru în prezent. Acest studiu "este un important memento despre cât de multe avem de făcut pentru a înţelege evoluţia şi ecologia microbiomului uman, parte fundamentală a biologiei umane", a subliniat Christina Warinner.