Vulcanul de gheaţă (numit şi criovulcan) a fost descoperit de nava spaţială Dawn a NASA şi are o înălţime de 4 kilometri. Acesta, descoperit în 2015, a fost numit Ahuna Mons. Particularitatea acestui criovulcan este faptul că este singur pe toată suprafaţa planetei pitice.

Un studiu arată, însă, că există posibilitatea ca Ceres să fi avut mai mulţi criovulcani, relatează Science Daily.

Cercetătorii susţin că aceştia au fost „erodaţi” până la bază odată cu trecerea timpului şi nu se pot diferenţia de suprafaţa planetei. Acest studiu va fi publicat în Geophysical Research Letters.

În afară de singularitatea aceasta a criovulcanului, mai este şi faptul că trăsăturile indică tinereţea formaţiunii, dar chiar această trăsătură poate indica faptul că aceste structuri au o viaţă scurtă.

Dacă lucrurile stau aşa, ce duce la dispariţia criovulcanilor? În absenţa atmosferei, nu se poate vorbi de eroziune, astfel cercetătorii şi-au îndreptat atenţia spre o proprietate a materiei solide, care, privită la o scară mare de timp, are un comportament vâscos.

Michael Sori, alături de echipa sa de la Universitatea Arizona care a efectuat acest studiu, a decis să probeze această ipoteză. Au creat un model matematic care poate replica dimensiunea criovulcanului pentru a prezice timpul în care acesta dispărea. Modelul a avut în vedere proprietăţile apei din materialul care formează muntele - de la 100% apă solidă la 40% apă solidă.

Aceştia au observat că la compoziţia de 40% există o descreştere de 10-50 de metri la un milion de ani, de ajuns să facă aceşti vulcani să dispară în sute sau miliarde de ani. Echipa susţine că Ahuna Mons are cel mult 200 de milioane de ani.

Următoarea etapă este descoperirea efectivă a rămăşiţelor altor vulcani pe suprafaţa lui Ceres, pentru a descifra istoria formării şi proceselor planetei pitice.