Acestea reprezintă o parte importantă din „supa de plastic” care murdăreşte apele, respectiv între 15 şi 31% din cele 9,5 milioane de tone de plastic deversate în fiecare an în oceane, indică IUCN.

IUCN, instituţie de referinţă în numeroase domenii de mediu, a descoperit că în multe ţări dezvoltate din America de Nord şi Europa, poluarea cu aceste particule a depăşit-o pe cea cu deşeuri plastice, care sunt gestionate eficient.

„Activităţile noastre cotidiene, precum spălarea hainelor şi condusul, contribuie substanţial la poluarea care ne sufocă oceanele, cu efecte potenţial dezastruoase asupra bogatei diversităţi a vieţii marine şi asupra sănătăţii umane”, a avertizat responsabila IUCN Inger Andersen, într-un comunicat.

Aceste particule se găsesc şi în carcasele navelor, marcaje rutiere, dar şi în microbilele exfoliante din produsele de îngrijire şi în praful urban.
„Trebuie să privim mai departe de gestionarea deşeurilor dacă vrem să tratăm poluarea oceanelor în întregul său”, a estimat ea.

Karl Gustaf Lundin, care conduce Programul marin şi polar în cadrul IUCN, recunoaşte că au fost efectuate puţine studii privind impactul asupra sănătăţii al acestor particule miniscule care se găsesc în lanţul alimentar sau în resursele de apă. Dar, explică el pentru AFP, ele sunt suficient de mici pentru a se infiltra în membrane, "şi deci ar trebui să presupunem că vor avea probabil un impact considerabil".

IUCN le solicită fabricanţilor de pneuri şi de îmbrăcăminte să apeleze la inovaţii pentru a-şi face produsele mai puţin poluante.

Ludin mai sugerează ca cauciucul să fie din nou utilizat în mai mare măsură în fabricarea pneurilor, ca materialele plastice să fie interzise în industria textilă şi ca fabricanţii de maşini de spălat să instaleze filtre pentru microparticulele de plastic.

Situaţia este în mod special îngrijorătoare în Arctica, cea mai mare sursă de produse maritime pentru Europa şi America de Nord, notează Karl Gustaf Lundin.

„Se pare că microparticulele de plastic sunt congelate în gheaţă şi cum prezenţa lor reduce punctul de fuziune al gheţii, puteţi constata o dispariţie mai rapidă a gheţii”, a explicat el.

Când gheaţa se topeşte, ea eliberează plancton care atrage peştii, ceea ce le permite particulelor de plastic „să ajungă direct în lanţul nostru alimentar”.