De mii de ani se credea că apa nu are nicio aromă. Este complet neutră, aşa cum este liniştea pentru auz şi întunericul pentru văz, fără să stimuleze simţul gustului cu absolut nimic.

S-a descoperit totuşi că apa poate provoca anumite gusturi, în funcţie de ce s-a consumat înainte. Un aliment acid provoacă un simţ de dulce la gustarea apei, iar ceva sărat provoacă un gust de amar.

În anii '60 şi '70, psihologul Linda Bartoshuk a publicat o serie de studii care sugerau că atunci când o persoană mănâncă sau bea, papilele gustative se adaptează la acel stimul. Dacă ulterior se bea apă, celulele sunt stimulate la aceeaşi stare ca cea de dinainte. De asemenea, saliva persoanei poate provoca „gustul apei”.

Până acum, aceasta a fost dogma ultimilor zeci de ani: apa preia gustul alimentului consumat anterior. Dar un grup de oameni de ştiinţă au iniţiat un studiu care arată că există anumite părţi ale creierului care răspund în momentul când se bea apă. Un alt grup de cercetători de la Universitatea din Utah au descoperit că papilele gustative ale mamiferelor au o anumită proteină care ajută la conducerea apei prin membranele celulelor.

Faptul că apa ar avea gust nu este ceva nevăzut în lumea animală. Se cunoaşte deja că insectele simt gustul apei. Totuşi, cei mai mult oameni de ştiinţă pun la îndoială această ipoteză, deşi există experimente care dovedesc contrariul.