Steaua NGC 2440 şi-a încheiat viaţa stelară expulzându-şi straturile exterioare de gaze fierbinţi care au format un cocon în jurul nucleului rămas. Emisiile ultraviolete ale stelei muribunde fac ca acest material să strălucească. Steaua muribundă, devenită o pitică albă, este punctul alb din mijlocul imaginii. Aceasta va fi şi soarta Soarelui, însă peste aproximativ 5 miliarde de ani.

Galaxia noastră, Calea Lactee, este plină de astfel de relicve ale unor stele de odinioară, relicve denumite nebuloase planetare. În pofida denumirii, aceste obiecte nu au nicio legătură cu planetele. Ele au primit această denumire de la astronomi din secolul XVIII şi XIX pentru că prin telescoapele din acea vreme aceste formaţiuni păreau similare planetelor îndepărtate Uranus şi Neptun.

Pitica albă din centrul acestei nebuloase este una dintre cele mai fierbinţi pitice albe descoperite, cu o temperatură la suprafaţă de peste 200.000 de grade Celsius.

Structura haotică a nebuloasei sugerează faptul că steaua şi-a expulzat straturile din jurul nucleului în mod episodic şi în direcţii diferite. Materia expulzată de stea străluceşte în culori diferite, în funcţie de compoziţia sa, de densitate şi de cât de aproape este de pitica albă. Culoarea albastră indică prezenţa heliului, albastrul-verzui pe a oxigenului iar roşu indică prezenţa hidrogenului şi a azotului.