Echipa NASA de control al misiunii lui Juno a transmis joi spre sondă comanda cunoscută drept "ji4040", concepută pentru a trece sonda pe pilot automat.

"Comanda Ji4040 porneşte secvenţa pentru plasarea pe orbita lui Jupiter", a explicat Ed Hirst, managerul misiunii Juno, de la NASA's Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California. "După executarea acestei comenzi, Juno se află pe pilot automat. Acest lucru nu înseamnă însă că putem şi noi să plecăm acasă. Monitorizăm activitatea sondei 24/7 şi vom continua să o monitorizăm şi după ce se va plasa pe orbită", a adăugat el.

Principalul element din cadrul manevrelor de plasare pe orbită este activarea motorului sondei timp de 35 de minute, manevră pe care sonda Juno urmează să o execute luni noaptea. Aprinderea motorului urmează să încetinească sonda suficient pentru a fi capturată de puternica gravitaţie a lui Jupiter.

"Dacă nu reuşim această manevră, atunci pur şi simplu vom zbura pe lângă Jupiter", a explicat şi Scott Bolton, coordonatorul ştiinţific al misiunii, de la Southwest Research Institute din San Antonio.

Juno, care a fost lansată în august 2011, a străbătut până acum aproape 2,8 miliarde de kilometri prin spaţiu şi se află la distanţa de aproximativ 860 milioane de kilometri de Pământ, distanţă care explică de ce aprinderea motorului nu poate fi controlată direct de pe Terra. Pentru a străbate distanţa dintre Pământ şi Juno lumina are nevoie de 48 de minute — mai mult decât intervalul de timp în care motorul sondei trebuie să fie activat.

O caracteristică tehnică uluitoare a acestei sonde este că nu are nevoie de mai multă energie decât un blender obişnuit, de bucătărie, pentru a funcţiona la întreaga capacitate, conform NASA. Sonda, care se va apropia de Jupiter mai mult decât oricare altă sondă care a vizitat până acum colosala planetă şi sistemul ei de sateliţi, a devenit şi cel mai îndepărtat vehicul spaţial care funcţionează cu energie solară.

Jupiter se află de aproape 5 ori mai departe de Soare decât Pământul şi primeşte de circa 25 de ori mai puţină lumină solară decât planeta noastră. Însă datorită necesarului foarte scăzut de energie al sondei, Juno se poate menţine cu uşurinţă în stare de funcţionare adunând energia solară prin intermediul celor trei panouri care se extind din corpul haxagonal al sondei.

Pentru a putea aduna energia necesară la o distanţă atât de mare faţă de Soare, NASA a dotat sonda cu panouri solare de 8,8 metri (cu panourile extinse sonda are anvergura de 20 de metri lungime). Pe Pământ, un astfel de sistem de 3 panouri solare poate genera 14 kilowaţi de energie, însă în apropierea lui Jupiter randamentul panourilor este de doar aproximativ 500 de waţi.

Misiunea Juno are un buget de 1,1 miliarde de dolari. Dacă totul va decurge conform programului, Juno va realiza cel puţin 30 de orbite complete în jurul lui Jupiter şi va studia gigantica planetă cu un arsenal format din 9 instrumente.

NASA doreşte să cartografieze puternicul câmp magnetic jovian dar şi câmpul gravitaţional al acestei planete şi să adune date despre structura sa internă pentru a afla mai multe despre modul în care s-a format şi a evoluat această planetă.

Misiunea se va încheia în februarie 2018 când Juno va plonja prin straturile ultradense ale atmosferei lui Jupiter şi va transmite ultimele date pe care le adună înainte de a fi strivită de presiunea atmosferică uriaşă. NASA a luat decizia de a încheia astfel misiunea pentru a se asigura că nu există niciun pericol de contaminare a sateliţilor jovieni care conţin apă şi pe care ar putea exista viaţă microbiană, în special Europa.