„Am descoperit că pe această planetă ar putea exista mai multe variante de condiţii atmosferice care să permită să fie suficient de cald pentru a exista apă în stare lichidă la suprafaţă. Este vorba de o candidatură puternică la titlul de planetă locuibilă", a precizat coordonatorul acestui studiu, Aomawa Shields, cercetător postdoctoral la Universitatea California din Los Angeles.

Dr. Shields, alături de colegi de la Universitatea din Washington, a ajuns la concluzia că planeta Kepler-62f, care este cu aproximativ 40% mai mare decât Pământul, face parte dintr-un grup de cinci exoplanete aflate pe orbita unei stele mai mici şi mai reci decât Soarele, fiind cea mai îndepărtată dintre planetele de pe orbita stelei sale. Dimensiunile acestei planete sugerează că ar putea fi telurică şi că ar putea dispune de mări şi oceane.

Perioada de revoluţie a acestei planete este de 267 de zile, distanţa faţă de steaua sa fiind similară celei la care se află planeta Venus faţă de Soare. Diferenţa este însă legată de faptul că steaua pe orbita căreia se află această planetă este mai mică şi mai rece decât Soarele şi astfel aşa-numita „zonă de aur", distanţa optimă la care apa poate exista în stare lichidă, este mai apropiată de stea decât în cazul sistemului nostru solar.

Oamenii de ştiinţă au apelat la modele climaterice existente pentru a simula condiţiile de pe această planetă şi au folosit modelul computerizat HNBody pentru a-i calcula caracteristicile orbitale.

Pornind de la aceste informaţii echipa condusă de Dr. Shields a creat o serie de simulări computerizate ale planetei în funcţie de trei tipuri diferite de condiţii. Prima dintre simulări a luat în considerare o planetă cu o atmosferă la fel de densă precum cea terestră sau chiar mai densă. În cea de-a doua simulare au fost luate în considerare posibilele concentraţii de dioxid de carbon din atmosferă, de la un nivel similar celui înregistrat pe Terra până la de 2.500 de ori mai mult. Cea de-a treia simulare a ţinut cont de diferite configuraţii posibile ale orbitei acestei planete.

Conform concluziilor acestui studiu, există mai multe scenarii conform cărora exoplaneta Kepler-62f ar putea găzdui viaţă, diferenţele dintre aceste scenarii fiind legate de concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă. Spre exemplu, dacă atmosfera acestei planete ar fi de trei până la cinci ori mai densă decât a Pământului şi ar fi compusă în întregime din dioxid de carbon, atunci planeta ar putea susţine viaţă în mod permanent. Dacă Kepler-62f dispune ar dispune de un volum de dioxid de carbon în atmosferă similar celui de pe Pământ, atunci viaţa ar fi posibilă temporar, pe anumite porţiuni ale orbitei sale.

„Dacă (această planetă) nu dispune de un mecanism prin care să genereze foarte mult dioxid de carbon în atmosfera sa pentru a menţine o temperatură propice vieţii (prin efect de seră) şi ar avea doar, să spunem, tot atât dioxid de carbon precum Pământul, atunci anumite configuraţii orbitale i-ar permite lui Kepler-62f să ajungă temporar, în anumite perioade ale anului, la temperaturi de peste 0 grade Celsius. În aceste perioade gheaţa acumulată în restul anului se poate topi", conform lui Shields.

Până în prezent astronomii au identificat peste 2.300 de exoplanete, dar doar câteva zeci sunt potenţial locuibile. Misiunea Kepler a costat 600 de milioane de dolari şi a fost lansată în 2009. Până în prezent a urmărit peste 150.000 de stele în căutarea eventualelor planete aflate pe orbita acestora.