O nouă abordare lărgeşte acest spectru, incluzând orice tip de venin. Ken Shea, un chimist de la Universitatea din California şi conducătorul proiectului, susţine că metoda convenţională este costisitoare şi ineficientă, de la procedeul de fabricare la depozitatea acestuia.

Aşadar, cercetătorul şi echipa sa au apelat la nanotehnologie. Ideea de bază este crearea unor nanoparticule capabile să prindă mai multe tipuri de substanţe toxice. Ţinta lor a fost o anumită familie de toxine, anume proteina PLA2. Şerpii produc o mare varietate de PLA2. Nanoparticulele trebuiau să fie făcute din moleculele din care sunt constituite şi membranele celulelor acestor proteine, ceea ce, conform lui Shea, ar avea şanse mari să reţină marea varietate de toxine.

De asemenea, nu au creat un singur tip de nanoparticule, ci mai degrabă o serie de polimeri care să aibă diferite funcţii chimice. După mai multe exeprimente, echipa a obţinut formulele chimice eficiente în prinderea varietăţilor de PLA2.

Totuşi, acest studiu are nevoie de mai multe experimente şi măsurători, dar echipa este optimistă în ceea ce priveşte viitorul acestui tip de antivenin.