Se pare că Jules Verne nu a fost foarte departe de adevăr atunci când şi-a imaginat lumea din „Călătorie spre centrul Pământului”, mantaua planetei noastre ar conţine mai multe oceane subterane, la adâncimi record.

Steve Jacobsen, de la Northwestern University din Evanston, Illionois spune că resursele de apă de aici sunt extrem de mari, iar că rezervorul de apă al Pământului ar fi considerabil mai cantitativ decât se credea până acum. „Dacă nu ar fi în subteran şi ar ajunge la suprafaţă, am fi cu toţii sub apă”. Cele mai recente descoperiri legate de aceste oceane subterane arată că apa există chiar la adâncimi record, în subteranul planetei. Mai exact, a fost descoperită apă la 1000 de kilometri adâncime, adică o treime din distanţa dintre suprafaţă şi marginile nucleului extern.

Prezenţa apei a fost semnalată de un diamant ce a fost adus la suprafaţă pe Pământ, acum 90 de milioane de ani, de un vulcan din Brazilia.

Diamantul avea o imperfecţiune ce conţinea minerale captive din timpul formării acestuia. Studiată la microscop, imperfecţiunea arată că există ioni de hidroxil în interior, aceştia provenind de obicei din apă.

Pentru a înţelege adâncimea la care s-a format imperfecţiunea, şi implicit originile apei, echipa a studiat din nou incluziunea. Aceasta este alcătuit dintr-un mineral compus din fier şi oxid de magneziu, ce poate conţine şi alte metale, precum crom, aluminiu sau titaniu, la temperaturi şi presiuni ultra-ridicate, tipice pentru mantaua inferioară.

Aceste metale s-au separat de mineralul principal pe măsură ce diamantul a urcat spre suprafaţă. Dar, pentru ca aceste metale să existe iniţial, diamantul trebuia să se formeze la adâncimea de aproximativ 1000 de kilometri. Având în vedere că imperfecţiunea diamantului a fost acolo de la bun început, este intuitiv că apa provine de la aceeaşi adâncime.

Aceeaşi echipă a mai descoperit dovezi cu privire la cantităţi masive de apă aflate la aproximativ 600 de kilometri adâncime.