În multe cazuri, minciunile încep de la adevăruri nevinovate şi ajung să escaladeze, iar exemplele sunt peste tot, fie că e vorba de domeniul ştiinţific, politic, financiar sau de infidelitate, după cum susţine Tali Sharot de la University College London.

Sharot şi colegii săi au încercat să afle dacă minţitul desensibilizează creierul, aşa cum se întâmplă în cazul unei imagini violente pe care o vedem de multe ori şi care ne impresionează din ce în ce mai puţin.

În urma experimentelor, ea a descoperit că voluntarii care minţeau în beneficiul partenerilor de teste au făcut acest lucru fără reţineri, iar în fiecare dintre aceste runde minciunile s-au situat la acelaşi nivel.

Dar când lucrurile neadevărate erau rostite în beneficiu personal, lipsa de onestitate a voluntarilor a escaladat în timp, fiecare minciună fiind mai mare decât cea de dinainte.

Scanările realizate la nivelul creierului au demonstrat că prima minciună este asociată cu o creştere a activităţii amigdalei cerebrale, zona implicată în răspunsurile emoţionale. Însă, pe măsură ce minciunile progresează, această activitate se diminuează.

Efectul observat a fost atât de pregnant încât echipa s-a putut folosi de datele provenite de la amigdala cerebrală pentru a prezice cât de mare va fi următoarea minciună a subiecţilor testaţi.

''Atunci când minţi sau înşeli în beneficiul personal, acest lucru te face să te simţi rău'', a spus Sophie van der Zee de la Universitatea Free din Amsterdam. ''Dar când continui să minţi, această senzaţie dispare, aşa că ai mai multe şanse s-o faci din nou'', a explicat ea.

Sharot a atras atenţia că ''acest lucru subliniază pericolul pe care îl reprezintă implicarea în acte mici de lipsă de onestitate'' şi că persoanele care mint des devin din ce în ce mai bune la acest lucru şi mai greu de prins.

Rezultatele testelor au fost publicate în Nature Neuroscience.