Bomba atomică lansată de către aviaţia Statelor Unite purta denumirea de „Băieţelul". La 16 ore după ce bomba a fost lansată, preşedintele Truman a cerut capitularea Japoniei, iar în momentul în care cei din urmă au refuzat, a ordonat lansarea celei de-a doua bombe atomice asupra oraşului Nagasaki.

Jumătate din numărul victimelor s-a înregistrat doar în prima zi a atacului, iar cealaltă jumătate pe parcusul lunilor şi anilor următori, mare parte din victime decedând din cauza arsurilor, radiaţiilor şi cancerului. O consecinţă dezastruoasă  a fost reprezentată de efectele pe termen lung survenite în urma acestui eveniment, iar în anul 1945 nimeni nu ştia dacă acestea au impact asupra mediului sau asupra populaţiei. Însă, răspunsul a fost extrem de dur: urmările au afectat puternic oamenii.

Cazurile de leucemie au crescut

În anii imediat următori, oraşele au devenit o ţintă a leucemiei, acesta fiind cel mai îndelungat efect, ajungând la apogeu în anul 1950. De asemenea, a crescut riscul apariţiei şi altor tipuri de cancer, printre care cel tiroidal, cancerul de plămâni  şi cancerul de sân. Primul caz de cancer tiroidal a fost făcut public abia în anul 1957, cancerul de plămâni a fost pus în corelaţie cu explozia atomică încă de la începutul anilor 1950, iar în anul 1972 s-a estimat că în jur de 3.800 de persoane au murit din cauza acestui tip de cancer. În ceea ce priveşte apariţia cancerului de sân, femeile cu vârsta cuprinsă între 22 şi 30 de ani fiind cele mai predispuse.

S-a estimat că riscul apariţiei cancerului în cazul unei persoane care a fost expusă acestor radiaţii este de 3 ori mai crescut decât în cazul uneia care nu a intrat în contact cu acestea.

Anemia a devenit tot mai frecventă

Anemia este o boală care se manifestă prin faptul că organismul nu creează destule globule roşii, iar efectul acesteia poate dura până la 10 ani în cazul anumitor pacienţi.

Apariţia cataractei

Cataracta apare atunci când pupilele devin înceţoşate. Poate dura până la câţiva ani până când aceasta se dezvoltă, iar primul caz de cataractă a apărut la 3 ani după acest nefast eveniment. Vârsta şi distanţa faţă de locul exploziei sunt factori cruciali în ceea ce priveşte dezvoltarea acesteia.

Apariţia cicatricilor cheloide

În anul 1946, această afecţiune a început să se dezvolte. Aceasta se manifestă prin apariţia în locul unei cicatrici a unei umflături, crezându-se că apare din cauza radiaţiilor. Aceasta este similară unui crab, având aceeaşi formă. Populaţia care trăieşte la distanţa de aproximativ 1 kilometru faţă de explozie prezintă un risc de 60% de dezvoltare a acestora.

Complicaţii apărute la naştere

În Nagasaki s-a înregistrat o rată crescută a mortalităţii infantile şi a nou-născuţilor decedaţi. Studiu a fost reallizat prin monitorizarea a 98 de femei însărcinate  dintr-o zonă aflată la 2 kilometri de epicentrul exploziei. Mai mult, studiul a demonstrat că unul din 4 bebeluşi ai căror părinţi au supravieţuit exploziei prezintă dizabilităţi  cognitive. Dezvoltarea normală a acestora este afectată, mulţi dintre aceştia având o înălţime sub medie sau suferind de microcefalie, o afecţiune în care mărimea capului este mai mică decât în mod normal.

Efecte negative asupra mediului înconjurător

În momentul în care bomba a explodat, totul a fost distrus. A existat teama că vor exista întinse suprafeţe de pământ pustii, unde nu se va putea trăi şi unde nu se va mai dezvolta nimic. Însă, în anul 1946 a apărut o urmă de speranţă, atunci când florile de oleandru au început să apară din nou. În timp, nivelul de radiaţii a scăzut, iar astăzi zona este considerată ca fiind în siguranţă. S-a reuşit reconstruirea oraşelor, iar în anul 2010 populaţia Hiroshimei era  de 1.2 milioane de locuitori, iar cea a oraşului Nagasaki de 446.000 în anul 2009.

Cu toate că oraşele au fost reconstruite, încă se mai păstrează urme ale dezastrului atomic din luna august a anului 1945.