La începutul ultimei decade a lunii septembrie păşim anual în toamna astronomică, momentul echinocţiului de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180 de grade.
 
Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecţia eclipticii cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică.
 
Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopţilor.
 
Singurele excepţii le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord începând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud, Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de şase luni, până la momentul echinocţiului de primăvară.
 
Astfel, începând cu data de 23 septembrie, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopţilor să crească, până pe 22 decembrie, când va avea loc momentul solstiţiului de iarnă.