Fortăreaţa datează tocmai din această perioadă, mai precis din vremea regelui Antiochus al IV-lea Epiphanes (215-164 î.Hr.), unul dintre liderii Dinastiei Seleucide, ce a dominat o parte din teritoriile fostului imperiu a lui Alexandru cel Mare, scrie descopera.ro.

Cercetările arheologice efectuate în Ierusalim sunt conduse de specialiştii Doron Ben-Ami, Yana Tchekhanovets şi Salome Cohen. Aceştia au anunţat că ruinele descoperite indică existenţa în trecut a unei cetăţi bine fortificate, construită în mod special pe o colină, din vârful căreia locuitorii Acrei puteau observa, cu uşurinţă, apariţia oricărei primejdii.

Cetatea a fost construită pentru a consolida stăpânirea Imperiului Seleucid asupra Cetăţii lui David. Acra a jucat un rol foarte important în timpul Revoltei Macabeene, îndreptată împotriva conducătorilor greci. În anul 141 î.Hr., fortăreaţa a fost recapturată de evrei şi se presupune că a fost demolată la câţiva ani după acest eveniment.

Misterul ce înconjoară cetatea Acrei suscită interesul arheologilor de mai bine de 100 de ani. Aceştia au iniţiat, însă, săpăturile în urmă cu aproximativ 10 ani, bazându-se, în principal, pe scrierile istoricului roman Josephus Flavius (37-100 d.Hr.) şi cele regăsite în Cărţile Macabeilor, parte a Sfintelor Scripturi. Conform acestora, Acra ar fi făcut parte din sistemul de fortificaţii ale Cetăţii lui David.

Printre artefactele descoperite în sit se numără vârfuri de săgeţi din bronz, praştii şi ghiulele gravate cu simbolul tridentului, specific domniei lui Antiochus al IV-lea Epiphanes. De asemenea, au fost scoase la lumină amfore destinate transportului vinului, de provenienţă egeeană, ceea ce demonstrează prezenţa în cetate a unor locuitor greci.