„Dodon va trebui să dea seama de ceea ce face” // Interviu cu lingvistul Anatol Eremia

„Dodon va trebui să dea seama de ceea ce face” // Interviu cu lingvistul Anatol Eremia
Sursa: www.jc.md Foto: jc.md 27.08.2017 13:28
Interviu oferit, pentru Jurnal de Chişinău, de către lingvistul Anatol Eremia, doctor habilitat în filologie, profesor, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Se ştie că monumentele şi numele de străzi sunt suporturile materiale ale unei memorii naţionale sau regionale. Ele incarnează imaginea prin care o societate îşi etalează trecutul şi se reprezintă. Denumirile actuale de localităţi din R. Moldova au fost păstrate în urma unui efort colosal şi cu marile sacrificii ale militanţilor pentru mişcarea naţională.  Însă cel care a făcut cel mai mult pentru acest deziderat a fost omul de ştiinţă, omul-instituţie, aş cuteza să spun eu, profesorul Anatol Eremia.  

Stimate Domnule profesor, cum apreciaţi demersul autorităţilor din unităţile administrativ-teritoriale de a schimba denumirile de localităţi, în special UTA Gagauz Yeri? Continuă această acţiune?

Aţi pomenit acest nume, Gagauz Yeri. Ştiţi ce înseamnă? Ţară, pământ găgăuz. De unde această ţară găgăuză? Găgăuzia a fost un termen luat până odinioară în derâdere, au făcut o mare greşeală acceptând această denumire. Eu denumesc această regiune Unitate administrativ-teritorială cu populaţie găgăuză. Etnicii găgăuzi au venit aici, începând cu secolul XIX, urmând calea de retragere a unităţilor armatei ruse care a purtat războaie în Balcani. Ei s-au dat drept bulgari pentru a beneficia de privilegiile acordate de către autorităţile ruseşti.

- Această autonomie găgăuză se consolidează pe an ce trece, cu sprijinul autorităţile centrale, al şefului statului, Dodon.

Găgăuzii sunt de neînţeles, le-au fost deschise şcoli primare în găgăuză, pe care nu le frecventează, preferă şcolile ruseşti. Le-a fost deschisă la Comrat o universitate ca să-şi dezvolte cultura lor naţională. În ce priveşte acţiunile lui Dodon, va veni timpul şi va da seamă acest domn tovarăş de ceea ce face. A trebuit să suferim şi acest eşec.

- Şi acum despre, noi, românii basarabeni, cum vă explicaţi faptul că vorbim, după circa trei decenii de independenţă, o limbă maternă cu rusisme, în special generaţiile tinere, care nu au fost rusificate prin şcoală?

Trebuie să recunoaştem că atât elevii, cât şi studenţii vorbesc o altă limbă decât cea pe care o vorbeam noi. Ei vorbesc totuşi o limbă mai îngrijită. Şi aceasta se datorează şcolii, bineînţeles, educatorilor de la grădiniţă, profesorilor. Da, mai sunt tineri care folosesc în vorbirea curentă rusisme sau neaoşisme. O fac uneori conştient, iar altă dată inconştient, pentru că sunt indiferenţi faţă de ce s-a obţinut în plan ştiinţific, cultural şi politic. Aceştia sunt luaţi în derâdere de colegii lor. Vreau să cred că acest fenomen este temporar.

Putem acuza pe cineva de această neglijenţă în exprimarea tinerilor, de exemplu, profesorii de limba română, pentru că nu cultivă o rigoare în scriere şi vorbire?

Cred că nu. Profesorii de astăzi sunt şi ei alţii decât cum au fost înainte. Ăştia au făcut universităţi, au ascultat prelegeri ale unor oameni deja formaţi ca lingvişti, oameni de cultură, precum academicianul Nicolae Corlăteanu, Anatol Ciobanu, Vitalie Marin, Ion Melniciuc şi mulţi alţii. Din aceeaşi indiferenţă, dar poate că şi din cauza unei insuficiente instrucţiuni, a practicii de vorbire, se observă la basarabeni o teamă atunci când vorbesc cu semenii lor din dreapta Prutului, o teamă ca să nu greşească şi, cu toate acestea, anume temându-se, greşesc. Dar nu e mare păcat.

Ştiţi foarte bine că dispar facultăţile şi catedrele de limba şi literatura română din instituţiile de învăţământ superior.

Desigur. Ce mai vreţi dacă la Universitatea de Stat au vrut să comaseze Facultatea de Litere cu cea de Limbi Străine?! Asta este atitudine? Sunt cercetător la Institutul de Filologie şi am auzit cu stupoare că Academia va fi lipsită de bibliotecă, va fi dată în custodia altei biblioteci, biblioteca ştiinţifică pe care am înfiinţat-o noi, cercetătorii. Cu ce drept să fie lipsită acum Academia de acest Patrimoniu? Nu se gândesc conducătorii la ceea ce ne aşteaptă. Fără cultură, fără cunoştinţe temeinice, R. Moldova va degrada, va dispărea pur şi simplu.

- Dle profesor, Dvs. aţi făcut foarte mult pentru limba română, pentru adevărul istoric în R. Moldova. Cum a fost să luptaţi pentru instalarea în drepturi a limbii române aici, în Basarabia?

A fost greu. Oamenii de ştiinţă au suferit, am avut un profesor foarte bun, Gheorghe Bogaci, alungat din republică, şi-a găsit loc de trai tocmai la Irkutsk, a fost exilat pentru că susţinea românitatea etnică a Basarabiei. Un alt cercetător ştiinţific, Victor Comarniţchi, a fost dat afară de la serviciu „Za nedoverie”,  pentru că a propus să acordăm mai multă atenţie şi ajutor conaţionalilor noştri din Transnistria şi din sudul Basarabiei. Trei ani de zile a luptat să fie restabilit, era un om de principiu, şi a reuşit. Ion Vasilenco a fost declarat nebun pentru că a pus problema revenirii la grafia latină, la glotonimul limba română. A fost dus cu forţa la Costiujeni şi acolo, de fapt, l-au făcut nebun, aşa cum ştiau ei s-o facă. Au suferit mulţi oameni de ştiinţă, scriitori, fruntaşi ai vieţii publice.

- Şi în perioada independenţei? Cum e să lupţi pentru limba română în R. Moldova?

Consecinţele rusificării se elimină foarte greu din spaţiul public, dar şi din deprinderile noastre. Regimul sovietic ne-a obligat să folosim un grai de lemn, un grai născocit de ideologi, după cum le născoceşte astăzi acest Vasile Stati. Ne recomandau să folosim în loc de autobuz – „pasajircă”, în loc de avion, până şi în manualele de şcoală – „sângurzburător”, în loc de accent – loghitură, în loc de oxigen – „aernăscător”…

În 1992, în toiul luptelor de la Dubăsari, am fost invitat la o emisiune la televiziunea publică, unde am argumentat necesitatea reglementării denumirilor de străzi. Se vede că cineva din această regiune a oraşului, Telecentru, şi-a pus drept scop să mă pedepsească, de fapt, să mă intimideze. Când am ieşit de la emisiune, aveam o întâlnire cu feciorul meu pe strada Puşkin, lângă universitate. Nu am ajuns să mă întâlnesc cu el, m-au oprit trei tipi şi m-au întrebat de ce port bască. „Măi băieţi, ce importanţă are?!” „A… tî rumîn?!… Bei gada rumîna!…” M-au împins sub pereţii Universităţii şi m-au pumnit rău de tot. Erau totuşi trei…

Bănuiesc că nu o dată aţi fost calificat astfel…

Pentru reglementarea numelor de străzi din Chişinău, colegii mei de la Iaşi m-au poreclit „naşul străzilor” din Chişinău. Însă pentru acelaşi lucru am fost chemat şi la Procuratura oraşului Chişinău, în perioada primarului Nicolae Costin. Un procuror a decis să-mi ceară socoteală: „Dumneata românizezi numele de străzi! Ce ai făcut cu zona de sud-vest a Chişinăului?! De ce ai schimbat numele străzilor Novosibirskaia, Omskaia, Tomskaia, Udmurtskaia?!”, m-a acuzat el, invocând nişte plângeri ale locuitorilor din această zonă şi somându-mă să scriu explicaţii. Era vorba de regiunea „Mica Siberie”, deoarece toate aceste denumiri proveneau de la oraşele din Siberia. I-am spus că nu voi citi şi nu voi scrie nimic deoarece lucrul acesta s-a făcut prin hotărârea unei comisii de stat. L-am invitat a doua zi la şedinţa Comisiei pentru reglementarea numelor de străzi de la primărie. Nu a mai venit.

În timpul reglementării denumirilor de localităţi, am primit o altă plângere de la primăria din satul Fundul Galben, raionul Hânceşti. Am fost invitat la Comitetul Central de către secretarul al doilea pentru că am schimbat acest Fund Galben în Fundul Galbenei, după acest model exista şi Gura Galbenă, pe care am corectat-o Gura Galbenei, după denumirea râului Galbena. „De ce ai românizat această localitate?! Ce ai făcut dumneata?!” I-am spus că aceste sate sunt ortografiate astfel şi în vechile hărţi ruseşti. Era o doamnă, moldoveană, s-a uitat la mine ea, membră de partid, secretar II, şi m-a întrebat: „E adevărat?” „Adevărat”, i-am răspuns. „Aduceţi hărţile”, mi-a cerut ea. Şi când a văzut în hărţile ruseşti Fundul Galbenei şi râul Galbena, „Să mă scuzaţi, n-am ştiut”. Era o chimistă, mi-a spus că a crezut că aceste nume au la origine nişte porecle date de turci moldovenilor pentru… Turcii nu au avut în limba lor nicio denumire de localitate rurală în Moldova.

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI