Caucazul de Nord şi Crimeea,scoruri de maidan

Campioane la falsificări rămân republicile musulmane din Caucazul de Nord. Cecenia, care în 2012 înregistra un neverosimil 99,8%, s-a mulţumit de această dată doar cu o rată de participare de 91,5% şi o victorie a lui Putin tot de 91,5%. Campioana sezonului este Kabardino-Balkaria, cu o rată de participare de 92%, iar Putin a înregistrat 93%. Cea mai mare şi influentă republică, Daghestanul, a înregistrat o rată de participare ceva mai modestă, de doar 87,5%, dar victoria lui Putin a fost elecventă, 90%. Deci, şi după aceste alegeri, Caucazul de Nord, o regiune foarte populată, rămâne campioană la scoruri care l-ar face şi pe Ceauşescu fericit. Asta înseamnă că guvernatorii de acolo au toate şansele să-şi păstreze posturile. Nici nu e de mirare, Caucazul de Nord trăieşte de decenii militarizat, într-o stare de perpetuă necesitate, în care instituţiile statului îşi împart cu mafiile locale diversele pieţe. Şi unde nici candidaţii şi nici observatorii nu se avântă.

Aceste alegeri aşază Crimeea alături de Caucazul de Nord. Miza era mare, Kremlinul anunţând că aceste alegeri vor fi un fel de referendum cu repetiţie pentru anexarea din 2014. De parcă primul referendum, din martie 2014, ar fi respectat vreuna dintre regulile după care se organizează astfel de consultări populare. Acum, Rusia consideră că cifrele (80% participare la vot şi 92,2% voturi pentru Putin) ar legitima anexarea Crimeei.

Evidenta lipsa de alternativă

Acest ultim exerciţiu de legitimare a uzurpatorului puterii din Rusia s-a deosebit de cele precedente. Niciodată în ultimii 30 de ani (iau în considerare şi alegerile sovietice pentru Congresul deputaţilor poporului din primăvara 1989) nu a existat o mai evidentă lipsă de alternativă. Şi o mai insistentă pretenţie a Kremlinului faţă de aparatul administativ de a mobiliza la vot un segment cât mai mare al electoratului. Singurul opozant real care ar fi putut genera o intrigă în aceste alegeri a fost, fără discuţie, Aleksei Navalnîi. Fără şanse să câştige alegerile în faţa unui uriaş aparat de stat care striveşte tot, Navalnîi ar fi creat iluzia respectării unor minime reguli democratice prin simpla lui înscriere în cursa electorală. Nu, Putin s-a temut până şi de Navalnîi, un candidat repudiat de sistem, calomniat de presa obedientă, hărţuit de servicii şi de justiţia obedientă.

Singurii cărora li s-a permis să se înscrie în cursă şi să legitimeze această farsă grosolană au fost Grudinin, Jirinovski, Sobceak. Au obţinut scoruri jalnice, dar au jucat conform scenariului, de la care nu s-au îndepărtat. Misiunea lui Jirinovski a fost să facă circ în campanie şi a făcut. Un personaj tot mai grobian, puţin talentat, care nu mai stârneşte nici aplauze şi nici fluierături din partea sălii. Grudinin şi-a îndeplinit misiunea să iasă pe locul doi, în faţa lui Jirinovski, pentru a confirma statutul comuniştilor de principală opoziţie. Vedeta TV Ksenia Sobceak a fost o diversiune creată de Kremlin, un fel de zaţ la Navalnîi. A reuşit Sobceak să legitimeze aceste alegeri prin prezenţa ei colorată? N-a convins pe nimeni, în ciuda bunăvoinţei presei centrale, care a tot promovat-o, scorul ei e mic. Aceste alegeri nu au validat-o ca politician. Ba, iau compromis şansele pe termen lung, dacă nu pe viaţă. Doar regimul Putin n-o să ţină o veşnicie.

Şi-a atins Kremlinul obiectivul de a se relegitima printr-un fel de plebiscit? N-am văzut niciun fel de entuziasm, nicio mobilizare deosebită, nicio emoţie specială. Mai degrabă, electoratul s-a încolonat, oricum în număr mai mic decât o indică rezultatele falsificate, ca să voteze nu atât pentru Putin, ci pentru starea lui demobilizată de astăzi.