Poveştile din casa groazei i-au speriat până şi pe anchetatori. Cei 13 copii ai familiei Turpin erau prea slăbiţi ca să poată măcar vorbi, atunci când au fost găsiţi. Fiica cea mare, o tânără de 29 de ani, cântărea doar 37 de kilograme. În casa lui David şi Louise Turpin, masa se punea o singură dată pe zi. Iar porţiile copiilor abia le asigurau supravieţuirea. Asta nu înseamnă că în casă nu era mâncare.

Aparent, părinţii cumpărau mâncare pentru ei şi nu le dădeau voie copiilor să mănânce. Cumpărau plăcinte cu mere sau cu dovleac, le lăsau pe bufet şi îi lăsau pe copii să se uite la ele, dar nu să mănânce.

Mezinul de doi ani a fost singurul care nu a împărtăşit soarta fraţilor săi.

Doi ani au plănuit copiii soţilor Turpin să scape din coşmar. Nu ştiau ce înseamnă multe lucruri din viaţa reală, nu ştiau ce sunt medicamentele sau ce este un poliţist. Şi-au dat seama, însă, că viaţa lor nu e cum ar trebui să fie. O fată de 17 ani a reuşit să fugă şi să dea alarma. Sora ei, cu care a evadat din casa groazei s-a speriat de lumea reală şi s-a întors la călăii cărora le spunea mamă şi tată.

Rămâne inexplicabil cum de torţionarii au reuşit să îşi chinuie atât amar de vreme copii fără ca nimeni să nu bage de seamă. Nici măcar vecinii, care văzuseră copiii afară doar pe întuneric sau puteau observa pe geam cum aceştia mărşăluiesc prin casă ca soldaţii în toiul nopţii nu s-au deranjat să anunţe autorităţile.

David şi Louise Turpin riscă 94 de ani de închisoare.