Îmbătrânirea celulară poate fi măsurată prin analizarea telomerilor unei persoane, care sunt extremităţile cromosomilor. Aceştia previn deteriorarea cromozomilor sau să fuzioneze cu ceilalţi din jur, dar cu timpul, telomerii se contractează şi devin mai mici. Acest lucru face ca cromozomii să fie mai vulnerabili şi îmbătrânim pe măsură ce se deteriorează, scrie IFL Science.

Aşadar, dacă există o cale de a lungi teleomerii, îmbătrânirea celulară poate fi oprită. Cercetătorii de la HMRI au decis să încerce acest lucru şi au avut succes acolo unde multe alte grupuri de savanţi au eşuat.

Prima dată au examinat 17 copii care sufereau de progerie, o boală genetică care duce la îmbătrânirea extrem de rapidă a copiilor. Deseori, cei afectaţi nu trăiesc mai mult de 15 ani. Echipa a observat că 12 dintre aceşti copii (cu vârste cuprinse între unul şi 14 ani) aveau telomeri semnificativ mai scurţi, sugerând că aceasta poate fi cauza, cel puţin parţială, pentru îmbătrânirea timpurie.

Savanţii au preluat apoi mostre de celule din pacienţi şi au folosit o tehnică revoluţionară unde au introdus în celule „vărul” chimic mai primitiv al ARN-ADN-ului. Astfel, echipa le-a stimulat pentru a produce mai multă telomerază.

Telomeraza este o proteină care reprezintă un element cheie în producerea telomerilor, iar în acest caz, introducerea proteinei a dus la creşterea telomerilor din celulă. În urma acestei proceduri, îmbătrânirea celulară s-a oprit, iar celulele defectuoase au început să funcţioneze normal.

Aceste celule nu au fost implantate înapoi în pacienţi, acesta fiind doar un experiment de demonstrare a conceptului. Nu se poate spune dacă progeria sau îmbătrânirea celulară în general poate fi oprită într-o persoană, dar ştim că poate fi oprită într-un vas Petri, ceea ce este totuşi un pas important.