Executivilor principalilor transportatori aerieni le-a fost reamintit în timpul întrevederilor private recente cu oficialii europeni că pentru a continua să opereze pe rute pe continentul european, de exemplu de la Milano la Paris, aceştia trebuie să aibă un sediu pe teritoriul european, iar o majoritate a capitalului acţiunilor lor trebuie să fie deţinută de UE.

Dezvoltarea, ce are loc înaintea declanşării articolului 50, asigură cel mai probabil restructurarea companiilor aeriene, fapt ce va avea consecinţe economice pentru Marea Britanie, inclusiv pierderea slujbelor.

Linia dură din partea UE ar putea încuraja Marea Britanie să răspundă conform regulamentului propriilor naţionali, care ar pune în aceeaşi situaţie dificilă companiile aeriene din UE, ce ar putea renunţa la investiţiile lor în Marea Britanie, pe termen scurt, deşi unii dintre aceştia ar putea căuta în timp să-şi stabilească propriile filiale britanice.

Abilitatea companiilor precum easyJet de a opera pe rute în Europa continentală a reprezentat una dintre părţile principale ale modelului lor de afaceri, putând existând o dispobilitate a transportatorilor aerieni de a investi în afara Marii Britanii pentru a-şi menţine cota de piaţă.

Unele companii aeriene au început deja să caute sedii alternative şi să examineze felul în care ar putea asigura deţinerea principală a acţiunilor în cadrul unei conduceri europene. Altele însă par numai să spere la flexibilitatea Comisiei Europene faţă de regulamentul acordului aviatic curent.

Oficialii europeni au fost însă clari în cadrul întrevederilor despre rigiditatea regulamentului, printre preocupările la nivel european că multe companii din industria aviativă neagă consecinţele deciziei Marii Britanii de a părăsi UE.