Cu numele de cod dat de oamenii de ştiinţă americani care l-au fabricat în masă, VX este un compus organofosfat şi unul dintre agenţii chimici cei mai letali produşi vreodată. Stocat în Statele Unite în mari cantităţi în timpul 'războiului rece', VX este de 10 ori mai puternic decât gazul sarin.
Inodor şi insipid în stare pură, VX se aseamănă cu uleiul de motor. Este suficient de stabil pentru a putea fi transportat şi este dificil de detectat — un avantaj pentru un potenţial asasin. Este însă un agent persistent, susceptibil de a contamina locurile pe o perioadă îndelungată.
''Poate ucide un adult de 70 de kilograme cu numai cinci miligrame pe piele'', explică Yosuke Yamasato, fost director al Şcolii de chimie a forţelor terestre de autoapărare (armata) japoneze. ''Este incredibil că executanţii crimei l-au folosit cu mâinile goale — ei nu trebuiau să ştie că agentul era VX'', a adăugat el.
VX atacă rapid sistemul nervos. O doză ridicată poate ucide în câteva minute o persoană în cazul inhalării, în măsura în care gazul se răspândeşte rapid în vasele sangvine ce transportă sângele la plămâni şi la alte organe vitale.
Agenţii neurotoxici stimulează în mod excesiv glandele şi muşchii, atacând respiraţia. Simptomele depind de dozaj şi variază în funcţie de modul de contaminare — inhalare sau prin introducere în piele, aceasta din urmă fiind cea mai lentă formă de otrăvire.
Expunerea la o doză slabă permite supravieţuirea, dar o contaminare mai importantă acţionează rapid. O persoană expusă la această toxină poate resimţi timp de câteva minute dificultăţi de respiraţie. În doze ridicate, VX poate antrena pierderea conştienţei, insuficienţă cardiacă şi stop respirator. Există antidoturi, dar tratamentul trebuie să fie imediat. În timpul primului război din Irak, soldaţi americani erau dotaţi cu truse cu care îşi puteau injecta antidotul.
Agentul VX a fost creat pentru prima dată într-un laborator britanic la începutul anilor '50, dar oamenii de ştiinţă americani i-au perfecţionat puterea în cursa înarmării cu Uniunea Sovietică în timpul 'războiului rece'. Zeci de mii de tone de VX au fost fabricate în serie în Statele Unite — un stoc în cele din urmă distrus la finalul anilor '80.
Scurgeri accidentale de VX au fost semnalate în SUA şi Japonia. Agentul VX, ale cărui efecte sunt devastatoare, nu a fost utilizat des ca armă de război. În 1994, secta japoneză Aum a utilizat VX pentru uciderea unui angajat de la un birou din Osaka şi pentru o tentativă de asasinare a altor două persoane.
Convenţia internaţională privind interzicerea armelor chimice (CIAC) prevede că ţările trebuie să declare stocurile proprii de VX şi sunt obligate să le distrugă progresiv. ''Coreea de Nord nu este semnatară a CIAC; nu ar fi aşadar surprinzător ca ea să deţină VX'', a declarat Satoshi Numazava, profesor de toxicologie la Universitatea Showa din Japonia.
Jurnal.md
