”Dispoziţiile tranzitorii ar trebui să intre în aplicare începând de la data intrării în vigoare a acordului de retragere şi nu ar trebui să dureze mai mult de 31 decembrie 2020”, se arată în acest document.

Premierul britanic Theresa May a propus o perioadă de tranziţie de maximum doi ani, adică până pe 29 martie 2021.

”Această perioadă de tranziţie trebuie să fie scurtă şi limitată în timp”, a declarat negociatorul şef al Comisiei, Michel Barnier, într-o conferinţă de presă.

”Această perioadă de tranziţie este utilă şi îi va permite Regatului Unit să se pregătească”, a adăugat el.

Barnier a amintit că ”nu va exista o tranziţie à la carte" şi că ”toate noile reglementări ale UE care vor fi adoptate în cursul tranziţiei se vor aplica în Regatul Unit” în această perioadă.

”Nu ne aflăm la capătul drumului în stabilirea condiţiilor acestei retrageri ordonate”, a subliniat el.

Perioada de tranziţie, reclamată de Theresa May, este necesar să le garanteze ambelor părţi atât un Brexit ”blând”, cât şi să le dea timp să-şi negocieze viitoarea relaţie, care urma să ia forma unui acord comercial îmbunătăţit.

”Recomandările” cu privire la această tranziţie, prezentate de către Michel Barnier, urmează să fie aprobate la sfârşitul lui ianuarie de către statele membre. Negocierile cu britanicii vor putea, atunci, să fie deschise oficial.

Europenii speră să se înţeleagă cu Londra asupra marilor principii ale perioadei de tranziţie până în martie, după care doresc să înceapă să discute despre cadrul viitoarei lor relaţii comerciale.

Obiectivul lor este să ajungă, încă din octombrie 2018, la un acord de retragere care să includă atât modalităţile divorţului şi perioadei de tranziţie, cât şi o declaraţie comună - în anexă - care să definească liniile mari ale legăturilor viitoare cu Londra.

Odată intrată în vigoare plecarea Regatului Unit şi odată cu intrarea în faza de tranzţie, în martie 2019, negocierile comerciale ca atare vor putea să înceapă în mod oficial, în vederea unei intrări în vigoare în 2021.