Iar ţintele vor fi în continuare - poate de acum înainte cu prioritate - oraşele turistice şi locaţiile unde se presupune că printre victimele potenţiale vor fi şi turişti străini. Al doilea semnal, la fel de limpede, este că revendicările terorismului jihadist încep să se coreleze cu agende politice, susţinând mişcări independentiste sau autonomiste.

Poate acest din urmă aspect ar putea fi noutatea operaţională pe care să mizeze planificatorii mişcărilor teroriste. Foarte interesant şi logic în acelaşi timp deoarece, cel puţin pentru o perioadă destul de lungă de timp, acordul de pace din Siria propus şi care va fi aplicat în forţă de Rusia, Turcia şi Iran, obligă celulele teroriste încă existente şi operaţionale pe teritoriul a ceea ce fusese proclamat drept Califat să-şi găsească rapid o formulă de ieşire.

De aici, întrebarea logică: în ce direcţie o vor lua? O parte se vor deplasa în Turcia, eventual promiţând susţinere pentru celulele PKK. Altele este foarte posibil să încerce să folosească zonele de refugiu mai vechi din Liban, mizând pe legăturile de cooperare tradiţionale cu Hezbollah sau, în teritoriu palestinian, cu cei din Hamas. Dar teama majoră a serviciilor de informaţii din lumea occidentală şi a celor ruseşti totodată, este că multe dintre aceste celule teroriste se vor "sparge" pe alte două linii, urmând retragerea spre casele lor a "luptătorilor străini". În direcţia Cecenia sau Daghestan sau înspre ţările Europei occidentale, adică în zonele de provenienţă majoritară a miilor de luptători de acum cu experienţă în zone de luptă şi care sunt obligaţi să-şi găsească foarte rapid un refugiu. Alte zone sigur ar putea fi Afganistanul, Pakistanul, Somalia, Ciadul, Nigeria. Libia, Egipt.

Este posibil? Cu siguranţă că da. Există însă o a doua întrebare şi de răspunsul corect la ea depinde organizarea viitoare a campaniilor de atentate teroriste. Întrebarea priveşte locaţia pe care vor dori să o aleagă molahii şi echipele de planificatori militari. Greu de crezut că vor alege Irakul, aparent cea mai simplă dintre opţiuni din cauza haosului existent acolo, cadru în care pot fi folosite în continuare toate legăturile pe care le au foştii înalţi responsabili operativi ai regimului Saddam Hussein (armată şi forţe de securitate), cei care, acum, alcătuiesc cea mai mare parte a structurii de comandă a ISIS. Greu de crezut deoarece "noile spaţii" trebuie să aibă capacitatea de a îndeplini o serie dintre condiţiile de bază pentru ca arma terorismului să poate rămâne încă funcţională.

De aici, temerea că aceste noi spaţii de dezvoltare a celulelor jihadiste vor fi, pe de o parte, statele musulmane foste republici sovietice din întreaga bandă de sud a Federaţiei Ruse, plecând din Caucaz şi terminând cu uigurii din China...Şi, pe de altă parte, statele Europei occidentale, în ambele cazuri trecând şi înglobând Turcia.

O temere motivată de ceva semnale anume? Cu siguranţă, căci atentatul de la Berlin a inaugurat această serie de semnale. Ceea ce a făcut-o pe doamna Merkel, de obicei foarte reţinută în mesaje politice care să lege cumva tema teroristă de cea a migraţie, să schimbe total discursul în mesajul adresat poporului german în noaptea de Anul Nou.

"Mulţi leagă 2016 de sentimentul că lumea s-a întors cu fundul în sus sau că tot ceea ce am considerat a fi drept realizare este pus acum sub semnul întrebării. Spre exemplu, Uniunea Europeană...." - a spus doamna Cancelar, afirmând totodată că terorismul islamist constituie ca mai mare ameninţare la adresa ţării sale, angajându-se pe tonul cel mai ferm să îmbunătăţească nivelul de securitate.

"Este deosebit de amar şi dezgustător că atacurile teroriste sunt perpetrare de persoane care spun că au venit să caute protecţie în ţara noastră...Şi, când mergem la muncă şi ne trăim viaţa, le spunem teroriştilor: "Sunteţi ucigaşi plini de ură, dar nu veţi decide cum trăim şi cum vrem să trăim"...

Cu doar două zile înainte, primul ministru francez Bernard Cazrneuve, aflat în Ciad, avertiza că "trebuie să ne pregătim pentru o bătălie de lungă durată împotriva terorismului într-un context strategic profund modificat".

Într-adevăr, termenul cheie este, cred, "contextul strategic profund modificat" de ceea ce s-a petrecut în Siria, pe de o parte, dar şi de perspectiva dispersării rapide a celulelor teroriste principale şi active, împreună cu structurile lor de comandă. Ceea ce poate duce, avertizează de câteva lunii experţii în domeniul securităţii, la o creştere a unui fenomen care deja se manifestă în ultimul an ca unul dintre principalele riscuri cu care se confruntă Europa.

Este vorba, pe de o parte, despre o rapidă internaţionalizare forţată a reţelelor teroriste obligate să-şi găsească noi medii prielnice de acţiune şi, pe de altă parte, o externalizare a terorismului din zonele sale clasice, în paralel cu o internalizare a sa în Europa, în special în cadrul marilor comunităţi musulmane. Deloc radicalizate în ansamblul lor, dar, în această perioadă a ultimului an, fiind silite să acorde refugiu şi să acopere existenţa unor celule active (vezi cazul Belgiei, spre exemplu). Fenomen care se poate amplifica prin întoarcerea acasă a "luptătorilor străini" dar şi prin sosirea unora dintre elementele de comandă (militară şi religioasă) din structurile Califatului.

Problema se va acutiza în 2017 şi, cu siguranţă, va deveni temă centrală de dezbatere în cele trei mari campanii electorale care vor marca acest an şi vor decide sensul de evoluţie al Europei (alegeri în Olanda, Franţa şi Germania).  Reacţiile la evenimentele teroriste vor impune o nouă linie, foarte dură, pentru politicienii care, sub presiune, vor trebui să promită măsuri de forţă. Cum va modela asta scena politică europeană încă nimeni nu ştie. Dar un singur lucru este cert: trebuie făcut ceva înainte ca presiunea de acum să ajungă la un punct de explozie, îndepărtând cumva ameninţarea care a devenit permanentă şi parte a cotidianului. Din păcate pentru noi toţi, externalizarea violenţei din Orientul Apropiat şi exportul direct pe piaţa europeană a fost una dintre promisiunile iniţiale ale celor de la ISIS, niciodată luată în seamă la modul foarte serios.

Până acum. Să sperăm că acţiunile de răspuns, mai mult decât necesare, să nu vină prea târziu căci băieţii sunt deja adânc implantaţi aşteptând momentul sacrificiului pentru Allah şi împlinirea Jihadului Total.