Companiile private Akfel Gas, Enerco Enerji, Avrasya gaz, Bosphorus gaz, Shell, Bati Hatti şi Kibar Enerji cumpără de la „Gazprom” aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an, care vin prin conducta transbalcanică.

Alte aproximativ 17 miliarde de metri cubi sunt livrate de monopolul de stat către Botas din Turcia, care şi acesta, la rândul său, insistă asupra reducerii retroactive a preţului. Din acest motiv, Gazprom şi Botas au în derulare deja procedura de arbitraj internaţional.

Din punct de vedere istoric, preţul gazului rusesc pentru importatorii privaţi este  mai mic decât cel pentru Botas, deoarece aceasta din urmă furnizează gaze pe piaţa internă subvenţionată, lucrând cu profit zero sau chiar pe pierdere. Acordul din 2016  semnat de „Gazprom” cu importatorii privaţi oferă posibilitatea revizuirii  preţurilor în 2017. Cu toate acestea, daca părţile nu ajung la compromis, se menţin clauzele acordului din 2016.

Recenta naţionalizare „de facto” a celui mai mare importator privat Akfel, ale cărui active sunt parţial sau total controlate de „Gazprom”, a condus la un impas al negocierilor. Mai mult decât atât, la începutul lunii ianuarie, când Istanbulul a fost acoperit de zăpadă, turcii au cerut „Gazprom” creşterea volumelor de gaze peste nivelul maxim contractual, dar partea rusă a refuzat.

Astfel, pe fondul îmbunătăţirii relaţiilor politice dintre Turcia şi Rusia, conflictul pe piaţa gazelor dintre cele două ţări rămâne unul ascuţit. De aceea, monopolul rus se va judeca cu toţi clienţii săi pe a doua cea mai mare piaţă de export după Germania.

Totuşi, faţă de anul trecut, într-o situaţie similară, „Gazprom” nu-şi mai permite gesturi ca cel de reducere cu 10% a volumului de gaze livrate importatorilor privaţi. Acum, în ciuda poveştii cu Akfel, monopolul se poartă cu mânuşi, temându-se de soarta proiectului politic „Turkish Stream” şi, în general, de o noua răcire a relaţiilor dintre Moscova şi Ankara.