Prima menţiune despre sărut ca gest romantic datează din timpul civilizaţiei sumeriene. Istoricii cred că practica a fost răspândită şi adusă în Occident de Alexandru cel Mare atunci când a invadat India, ţara în care sărutul era practicat de sute de ani.

Nu doar fiinţele umane se sărută. Oamenii de ştiinţă au observat că, atunci când un elefant îşi plânge un mort, ceilalţi îşi împing trompa în gura sa, în semn de suport moral şi consolare.

Sărutul nu este doar plăcut, ci şi foarte benefic pentru sănătate. Schimbul de fluide, viruşi şi alţi agenţi patogeni care are loc în timpul sărutului întăreşte sistemul imunitar al corpului.

Senzaţia resimţită în timpul acestui act poate face ca ritmul cardiac să „accelereze”. Poate ajunge în timpul unui sărut pasional de la 50-60 de bătăi pe minut, la peste 100 de bătăi. De asemenea, creşte şi tensiunea arterială.

El ne tratează şi tot el ne îmbolnăveşte. Boala sărutului, mononucleoza, poate afecta iremediabil organismul uman. Un virus din salivă, care se transmite doar prin sărut, declanşează o afecţiune care seamănă cu răceala, dar care e mult mai gravă.

În anumite regiuni din Sudan oamenii nu se sărută deoarece, conform credinţei acestora, gura este fereastra sufletului. Ei consideră că prin sărut îşi pot pierde sufletul. Alţii însă se luptă să stabilească recorduri la sărutat. Cel mai recent a fost stabilit în anul 2013, în urma unui un „maraton” la care a fost înregistrat un sărut de 58 de ore, 35 de minute şi 58 de secunde.