Acum, un deceniu mai târziu, după planurile de urgenţă, de salvare a băncilor şi după recesiuni, lucrurile stau în sfârşit mai bine. Creşterea zonei euro este pozitivă de 16 trimestre, iar în acest an, aceasta este aşteptată să se apropie de 2%.

Şi totuşi, mulţi europeni, şi în special francezi, nu au sentimentul că criza s-ar fi încheiat, scrie Le Monde. Şi totul din cauza şomajului încă ridicat, în special în rândul tinerilor. Dar şi din cauza sentimentului că, din 2008, ascensorul social nu mai funcţionează, sau funcţionează mai prost.

De-abia întoarsă pagina unei crize, că germenii uneia viitoare deja mijesc. Astfel, deriva creditelor subprime din 2007 a fost favorizată de politica dobânzilor scăzute introdusă anterior de banca centrală americană pentru a lupta împotriva exploziei bulei internetului, în 2001.

Ce va produce următorul crah? Care sunt, dintre „bombele cu ceas“ identificate de econo­mişti, cele care vor arunca din nou eco­nomia mondială în haos? Prin definiţie, acestea sunt imposibil de prevăzut. Dar, pre­misele nu lipsesc. Pentru că excesele lumii finan­ciare au reapărut. Do­vadă stă euforia de pe segmentul LBO. Deşi se dovedesc mai prudente decât în 2007, (însă pentru cât timp?), fondurile de capital-investiţii, aliate cu băncile, şi-au reluat şirul achiziţiilor de companii recurgând masiv la împrumuturi.

Datoriile, o problemă permanentă. Cea mondială, publică şi privată, a crescut de la 190% la 230% din PIB din 2001 până în prezent. În SUA, gospodăriile au reînceput să se împrumute masiv. Mai puţin pentru achiziţii de locuinţe, cum s-a întâmplat înainte de criză, cât de maşini sau pentru studii. Ultimul tip de împrumuturi a înregistrat astfel mai mult de o dublare în 10 ani, atingând 1.300 miliarde de dolari.

În China, comp­a­niile sunt cele care şi-au dublat nivelul îndato­rării din 2008, acesta ajungând acum la 160% din PIB. „De această dată, e diferit, există garanţii“, tot auzim. Totul este sub control, ni se promite, dar chiar aşa stau lucrurile? Adevărata întrebare este dacă economiile noastre sunt mai bine pregătite decât în 2007 pentru a face faţă următorului şoc.

Zona euro şi-a întărit instituţiile. Însă creşterea este în continuare artificial susţinută de BCE. Or, această susţinere nu va fi eternă. Fără aceasta, iar dacă, între timp, guvernele nu-şi vor fi suflecat mânecile pentru a-şi asigura marjele de manevră, ţările noastre vor fi prea slabe pentru a rezista, avertizează Le Monde.

Un avertisment similar a venit recent şi din partea şefei FMI, Christine Lagarde, care a declarat că nu exclude apariţia unei noi crize financiare pe viitor, potrivit CNBC.

Lagarde a atras atenţia asupra imprevizibilităţii crizelor financiare şi a declarat că miniştrii de finanţe şi autorităţile ar trebui să acţioneze cu prudenţă pentru a se pregăti pentru o astfel de eventualitate.

„De unde va veni, ce formă va lua, ce amploare va avea vom vedea, iar în mod tipic o criză nu vine niciodată de unde te-ai aştepta“, a avertizat şefa FMI.