Cât de liniştită va fi vara pe pieţele financiare europene: Efectul Macron va dispărea în trei luni; Franţa, „răţuşca cea urâtă"

Cât de liniştită va fi vara pe pieţele financiare europene: Efectul Macron va dispărea în trei luni; Franţa, „răţuşca cea urâtă"
Sursa: www.mediafax.ro Foto: capital.ro 10.07.2017 13:27
Confuzia creată de băncile centrale a dus la o nouă lichidare de capitaluri proprii dar, pe termen mediu, macroeconomia şi câştigurile susţin în continuare piaţa, urmând acalmia de vară, spune Christopher Dembik, head of macro analysis la Saxo Bank.

Prima parte a anului a fost în cele din urmă mai liniştită decât se crezuse. Riscul politic a avut un impact scăzut asupra lumii dezvoltate, contrar celor întâmplate în 2016, iar Europa vine din urmă: beneficiile totale de la începutul exerciţiului până acum în 2017 pentru bursa europeană au ajuns la 17%, faţă de 18% pentru pieţele emergente şi 8,8% pentru Statele Unite. Stresul financiar rămâne destul de scăzut. BofA Merrill Lynch Global Financial Stress Index şi Markit iTraxx Europe Senior Financial Index (care monitorizează stresul asupra sectorului bancar european) sunt aproape de un minim al ultimilor doi ani. În plus, cheltuielile de capital au fost foarte solide în Europa în primul trimestru 2017 şi ar trebui să continue să se îmbunătăţească în următoarele şase luni, pe baza prognozelor economice.

Odiseea greacă 

Noua tranşă de împrumut de 8,5 miliarde de euro va permite Greciei să-şi plătească creditorii în iulie cu un total de 6,24 miliarde euro (inclusiv 2,4 miliarde euro către BCE şi 0,2 miliarde euro către FMI). Asemenea multor chestiuni economice actuale, diminuarea datoriei Greciei este amânată până după alegerile din Germania. O reducere de cel puţin o treime din datorie este necesară din punct de vedere economic pentru Grecia, dar delicată din punct de vedere politic. Înainte de a discuta această chestiune, este probabil ca motorul franco-german să prelungească până în 2018 scadenţele pentru datoria greacă.

Această soluţie ar avea acordul majorităţii politice pentru că nu ar costa nimic ţările creditoare. Într-adevăr, în cazul împrumuturilor bilaterale, amânarea plăţilor dobânzilor este considerată ca împrumut adiţional, ceea ce înseamnă că Grecia le va plăti mai târziu, alături de plata dobânzilor suplimentare pentru acestea. Referitor la împrumuturile de la EFSF, Grecia plăteşte o dobândă mai mare decât dobânda cu care EFSF a împrumutat fondurile. Aşadar, extinderea duratei ar avea un efect neutru asupra ţărilor care au dat împrumutul, dar, de fapt, nu ar fi de ajuns pentru ca Grecia să-şi revină.

Efectul Macron

În Franţa, ceea ce numim «efectul Macron» va dispărea cu siguranţă în următoarele trei luni, apreciază Dembik. Revoluţia preconizată a pieţei muncii nu s-a materializat. Reforma, care a fost dezvăluită de curând, constă în esenţă într-o simplificare a codului muncii cu scopul de a reduce nesiguranţa legală pentru antreprenori şi într-o flexibilizare a contractului de muncă cu extinderea “mission contract” (contract pe termen lung determinat) şi în alte sectoare decât construcţiile. Spre deosebire de contractele pe termen fix, când terminarea acestora este cunoscută de la început, acest nou contract expiră doar atunci când proiectul ia sfârşit, ceea ce dă angajatorului mai multă flexibilitate. Până acum, se folosea în principal în sectorul construcţiilor pentru a face faţă întârzierilor de la faţa locului. Franţa nu are de ales şi e nevoită să reuşească să reformeze piaţa muncii, care a reprezentat una dintre reformele cheie sugerate cu tărie de CE în cea mai recentă recomandare, dacă nu vrea să fie sancţionată de către autorităţile europene pentru deficit excesiv.

Aceasta e înţelegerea. Comisia Europeană poate să se prefacă temporar că nu vede finanţele publice ale Franţei, cu condiţia ca reformele structurale să fie implementate. Deloc surprinzător, ţara nu este preconizată să-şi îndeplinească ţinta de deficit stabilită la 2,8% din PIB pentru acest an. Ar trebui să fie în jur de 3,2%, cel mult 3% dacă reducerile de cheltuieli sunt hotărâte rapid. Franţa s-a întors, dar rămâne răţuşca cea urâtă a Europei.

Din 1999, ţara s-a aflat în situaţia de a încălca timp de 13 ani criteriul de 3% deficit din PIB faţă de 9 ani pentru Italia, 7 ani pentru Germania şi doar 1 an pentru Danemarca conform WEO.

Preţul petrolului şi riscul politic

Ca aproape în fiecare an, preţul petrolului şi riscul politic vor creşte cel mai probabil volatilitatea în pieţe. Riscul principal perceput în prezent se referă la noile tensiuni dintre Statele Unite şi Coreea de Nord după decesul cetăţeanului american Otto Warmbier (după ce fusese închis în Coreea de Nord timp de 18 luni). La câteva zile după aceea, ca reacţie, China a decis să suspende vânzarea de combustibil către Coreea de Nord.

Ca urmare a dependenţei energetice a ţării de rezervele China National Petroleum Corp, suspendarea ar putea avea un impact extrem de negativ asupra economiei fragile a Coreei de Nord. Nu este pentru prima dată când Beijingul a impus sancţiuni economice vecinei sale. A oprit achiziţia de cărbune anul acesta după ce fratele vitreg exilat al lui Kim a fost asasinat în Malaiezia. Din ce în ce mai izolat, regimul nord-coreean ar putea fi tentat să intensifice tensiunile printr-un nou test cu rachetă.

Un asemenea eveniment ar putea fi şi o modalitate ca Donald Trump să-şi reanime imaginea pe plan local, deteriorată de incapacitatea sa de a implementa reformele economice promise în timpul campaniei electorale.

Simpozionul anual Jackson Hole: Confuzia creată recent de băncile centrale ar putea crea volatilitate de-a lungul verii. În acest context, Simpozionul Economic 2017 organizat de Rezerva Federală din Kansas City va fi de o importanţă crucială, căci ar putea clarifica intenţiile bancherilor centrali înainte de şedinţele legate de politica monetară din septembrie. Tema din acest an este în perfectă armonie cu evenimentele actuale: “Încurajarea unei economii globale dinamice”. Anul trecut, cu ocazia simpozionului, Janet Yellen a transmis un semnal puternic pieţelor că banca centrală americană se pregăteşte să crească dobânzile. În lumina ultimelor comentarii ale lui Yellen, încetinirea din SUA nu ar trebui să pună în pericol procesul în curs de desfăşurare de normalizare a dobânzii.

Economia Germaniei, disfuncţională

Schulz nu are viitor: Social democraţia e în criză în multe ţări europene. În Germania, efectul Schulz nu a durat prea mult. De la începutul anului, SPD a suferit trei înfrângeri grele în faţa CDU în Saarland, Schleswig-Holstein şi Renania de Nord – Westfalia. Acest din urmă land, cel mai populat al Germaniei, a fost guvernat de SPD în ultimii 45 de ani din 50 şi este landul din care provine Schulz. Pe baza acestor rezultate, este probabil ca alegerile generale să ducă la o victorie clară a CDU/CSU (40% din intenţiile de vot din ultimele sondaje faţă de 25% pentru SPD) care ar putea forma o coaliţie de guvernământ cu FDP (în jur de 9,5% din intenţiile de vot). Oficial, SPD încă crede într-o revenire pe ultima sută de metri, ca atunci când Schroder a reuşit să câştige 20 de puncte în ultimele câteva săptămâni de dinaintea votului, dar acest scenariu pare foarte puţin probabil decât dacă Merkel face mai mulţi paşi greşiţi.

O alianţă CDU/CSU/FDP ar putea duce la o poziţie mai dură faţă de Grecia, mai ales în ce priveşte ţinta excedentului primar de 3,5% până în 2022, ce reprezintă un analfabetism economic total atunci când şomajul este peste 20%. La nivel local, provocările ne amintesc de cele 12 cazne ale lui Hercule. Germania are punctele sale forte, cum ar fi rata scăzută a şomajului şi excelentul rating de credit, dar, fundamental, economia Germaniei este disfuncţională.

Este un masiv surplus de cont curent care este lăudat de decidenţii politici ca fiind o caracteristică a competitivităţii crescute, dar este şi un semn că afacerile locale nu vor să investească în ţară. Conform FMI, ţara are cea mai scăzută rată de investiţii dintre toate economiile dezvoltate. Din 2005, Merkel abia dacă a realizat ceva cu privire la reforma economică; mai mult a administrat moştenirea lui Schroder şi Hartz.

În ultimii şapte ani, Germania este ţara dezvoltată care a făcut cele mai puţine reforme pro-creştere, conform OCDE. Prin urmare, Germania se află pe locul 114 la nivel global la capitolul pornirea unei afaceri faţă de locul 56 pentru Grecia şi locul 27 pentru Franţa. În plus, creşterea medie anuală a productivităţii în ultimul deceniu, ce a atins doar 0,7%, a fost mai lentă chiar şi decât a Portugaliei (0,9%) şi a Spaniei (1,2%). Pentru a ieşi din asta, Germania va trebui să accelereze ritmul reformelor, ceea ce înseamnă să stimuleze productivitatea, reinvestind actualul surplus de cont curent şi plătind corect muncitorii, aşa cum merită.

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI