Acestea sunt doar câteva dintre problemele atestate de experţii de la Expert-Grup în jurul contractului prin care autorităţile RM au permis concesionarea a 40% din teritoriul Moldovei unui offshore. 

„Se atestă o anumită grabă în adoptarea hotărârilor privind aprobarea concesionării şi respectiv transferarea dreptului către Frontera Resources International. Astfel, în doar 8 luni, Guvernul şi Ministerul Mediului au reuşit să consulte două proiecte de hotărâri de guvern şi să desfăşoare concursul de selectare cu diverse deficienţe. De asemenea, există mai multe indicii că Frontera Resources International a anticipat iniţierea procesului de concesionare, înainte ca acesta să fie comunicată publicului din Moldova, reprezentanţii companiei având chiar şi întrevederi cu reprezentanţii guvernării în perioada iniţială de pregătire a hotărârii privind concesionarea”, se spune într-o notă de poziţie publicată astăzi de Expert-Grup.

Experţii au identificat în total zece probleme în ceea ce ţine de concesionarea lucrărilor de exploatare geologică a Republicii Moldova, cu ulterioara exploatare:

Transparenţa decizională defectuoasă

Problema nr. 1 - Există o serie de incoerenţe şi contradicţii în modul cum au fost desfăşurate consultările publice. Aşadar, Ministerul Mediului a iniţiat consultările publice pe proiectul HG cu privire la concesionare pe 7 iulie 2016, stabilind termenul limită pentru colectarea recomandărilor pe 27 iulie, ceea corespunde minimului de 15 zile lucrătoare pentru procesul integral de consultări. Cu toate acestea, Guvernul a adoptat hotărârea deja pe 20 iulie , adică cu o săptămână mai devreme decât termenul propus pentru transmiterea recomandărilor de către public. Aşadar, se presupune că în timp ce Ministerul Mediului încă colecta recomandări de la public pe marginea proiectului, Guvernul a adoptat hotărârea.

Problema nr. 2 - Cel mai grav aspect legat de transparenţa decizională ţine de adoptarea HG. nr 1439 cu privire la transmiterea dreptului de desfăşurare a lucrărilor de explorare geologică, cu ulteriora exploatare, pe 30 decembrie 2016, când nu a avut loc nicio şedinţă de Guvern. Prin urmare, nu este clar în ce condiţii legale a fost adoptată de către Guvern hotărârea privind transmiterea dreptului de concesionare către Frontera Resources International, care a intrat în vigoare deja pe 2 ianuarie 2017 (Monitorul Oficial). Tot pe 2 ianuarie, Ministerul Mediului şi Frontera Resources International au semnat contractul de concesiune.

Problema nr. 3 - Consultările publice au fost făcute doar în limba română, deşi obiectul concesionării vizează o bună parte din sudul ţării, unde este folosită limba rusă ca limbă de comunicare (autonomia găgăuză, Taraclia etc.). Chiar dacă legea privind transparenţa decizională nu specifică expres că prezentarea documentelor spre consultări publice trebuie să aibă loc doar în limba română (limba de stat), aceasta obligă autorităţile publice să asigure participarea tuturor părţilor interesate la consultările publice. De aceea, publicarea proiectelor de documente doar în limba română nu a contribuit nicidecum la o participare mai înaltă, ci din contra a diminuat participarea cetăţenilor şi asociaţiilor, care comunică preponderent în limba rusă.

Concursul de concesionare fără criterii mai dure şi fără prezenţă suficientă din partea societăţii civile

Problema nr. 4 - Criteriile pentru selectarea companiei concesionare, specificate în HG din iulie 2016, sunt mai degrabă incomplete. Astfel, Guvernul a inclus în lista de criterii doar experienţa, capacitatea de investiţii, disponibilitatea de tehnologii avansate, dar a trecut cu vederea importanţa situaţiei financiare interne a potenţialelor companii ofertante. Aceste aspecte sunt importante şi puteau fi comunicate în cadrul consultărilor publice, care au durat foarte puţin timp, mai exact doar 9 zile.  Aspectul legat de situaţia financiară a companiei ar fi împiedicat selectarea Frontera Resources International, care potrivit informaţiilor publice are perfomanţă financiară slabă.

Problema nr. 5 - Examinarea condiţiilor în care s-a desfăşurat concursul pentru selectarea reprezentantului  societăţii civile în calitate de membru al Comisiei pentru selectarea concesionarului denotă o serie de deficienţe care au putut influenţa obiectivitatea concursului:

- Criteriile invocate de către Ministerul Mediului pentru alegerea membrului din partea societăţii civile conţineau cerinţe restrictive faţă de candidaţi de natură să reducă participarea cât mai largă din partea societăţii civile. Mai exact, Ministerul a solicitat dispunerea de “grade ştiinţifice în domeniu” şi de “publicaţii naţionale şi internaţionale în domeniu”. Asemenea cerinţe sunt foarte specifice şi, de aceea, permit abuzuri la selectarea candidaţilor potriviţi. Totodată, aceste cerinţe pot fi considerate excesive şi irelevante, având în vedere criteriile deja foarte înalte înaintate faţă de candidatul din partea societăţii civile şi anume: deţinerea licenţei în domeniul geologiei, petrolului şi gazelor şi o experienţă de cel puţin 10 ani în domeniu.

- Condiţiile de organizare a concursului de concesionare, specificate în HG nr. 895 din 20 iulie 2016, a prevăzut doar un singur reprezentat din partea societăţii civile, care în final a fost ales din mediul academic, Valerian Ciobotaru11, care face parte dintr-o instituţie academică subordonată Academiei de Ştiinţe, a cărui preşedinte este membru al Guvernului. Totodată, având în vedere obiectul concesionării (lucrări de explorare şi ulterioara exploatare pe 40% din sudul ţării), Guvernul trebuia să extindă numărul reprezentanţilor din sectorul asociativ până la cel puţin două persoane, dar şi să implice organizaţii din sectorul non-guvernamental din regiunile vizate (linia Ungheni-Basarabeasca) De asemenea, criteriile de selectare puteau să includă experienţă în proceduri de transparenţă şi achiziţii publice, pentru a atrage reprezentanţii societăţii civile specializaţi în politici anticorupţie. Asemenea persoane ar fi reprezentant o valoare adăugată pentru Comisia de selectare a concesionarului.

- Alt aspect problematic este termenul extrem de scurt (doar 2 zile) pe care l-au avut la dispoziţie reprezentanţii societăţii civile pentru a transmite CV-urile către Ministerul Mediului.

-  Au fost create obstacole adiţionale şi în ceea ce priveşte transmiterea CV-urilor, care trebuiau depuse doar personal direct la instituţie, fără a oferi opţiunea de a le expedia prin poşta electronică. Acest lucru a putut crea bariere în special pentru reprezentanţii sectorului asociativ din regiune, care întâmpină dificultăţi pentru a se deplasa în capitală.

Protecţia mediului în vizor, dar cu unele excepţii

Problema nr. 6. Contractul de concesionare face referinţă la evaluarea impactului mediului, invocând inclusiv posibilitatea de a interzice demararea anumitor lucrări, dacă acestea au impact negativ asupra mediului. De fapt, compania americană nu va putea începe lucrările de explorare decât după ce efectuează evaluarea impactului asupra mediului. Totodată, pe perioada concesiunii, compania se obligă să asigure securitatea ecologică şi protecţia mediului înconjurător. Dar, cu toate acestea, prevederile contractuale sunt permisive vizavi de utilizarea substanţelor toxice sau inflamabile, Frontera Resources International fiind obligată doar să “reducă folosirea substanţelor toxice” nu şi să excludă definitiv utilizarea lor. Nu în ultimul rând, în contract lipseşte specificarea sancţiunilor care vor fi aplicate în cazul acţiunilor ce pot afecta negativ mediul înconjurător. Nu este menţionat riscul pedepsirii concendentului conform legislaţiei privind protecţia mediului în vigoare. Unica penalitate pe care o poate suporta compania concesionară pentru activităţi ce vizează negativ mediul înconjurător este încetarea contractului de concesionare în cazul “apariţiei unui pericol direct pentru viaţa şi sănătatea oamenilor ce activează sau locuiesc în zona de influenţă a lucrărilor legate de executarea concesiunii”.

Particularităţi contractuale cu riscuri

Problema nr. 7. Potrivit Contractului de concesiune, partea moldovenească transmite “dreptul exclusiv” de executare a lucrărilor de explorare către compania americană, pe perimetrul Ungheni-Basarabeasca. În consecinţă, este imposibilă eventuala atragere a altor companii pe un teritoriu care reprezintă 40% din teritoriul ţării pe o durată extinsă şi garantată de stat. De facto, Frontera Resources International LLC va deţine monopolul asupra explorării pe până la 10 ani. Mai mult ca atât, în cazul descoperii resurselor, aceasta primeşte automat drept de exploatare pentru 40 ani.

Problema nr. 8. Contractul de concesiune stipulează că după două luni de la semnarea contractului de concesionare (60 zile), compania americană trebuie să fondeze o societate comercială, pentru a opera în calitate de întreprindere concesională. Cu toate acestea, Frontera Resources International LLC a înregistrat o companie la Chişinău în luna octombrie 2015, adică cu 1 an şi jumate înainte de semnarea contractului propriu-zis. Sperăm că acestea sunt doar coincidenţe care confirmă intenţiile serioase pe termen lung ale companiei americane faţă de explorările din Republica Moldova.

Problema nr. 9. Deşi Guvernul a oferit dreptul exclusiv de explorare către compania americană, cea din urmă are posibilitatea, în baza contractului, să subcontracteze alte companii pentru executarea lucrărilor de cercetare. Acest lucru va avea loc printr-o simplă notificare a executivului. Aşadar, deja având poziţie monopolistă pentru explorarea a 40% din teritoriul ţării, Frontera Resources International LLC va avea dreptul să contracteze alte companii fără a fi necesar vreun concurs. În acelaşi timp, autorităţile nu vor putea să intervină în procesul de selectare şi, prin urmare, nici să respingă companiile alese de către Frontera Rosources, indiferent de profilul acestora (companii offshore etc.).

Problema nr. 10. Contractul permite ambelor părţi să se eschiveze de la oricare obligaţie (inclusiv cele legate de protecţia mediului înconjurător) dacă se produc situaţii de forţă majoră, precum: calamităţi naturale, incendiu, inundaţii, stare de război, actele puterii publice şi etc., adică altele care nu sunt specificate. Considerăm că orice prevedere vagă, precum cea legată de “actele puterii publice” şi respectiv “etc.”, produc incertitudine legală şi pot genera ulterior anumite riscuri pentru interesul public. Astfel, atât concendentul, adică Guvernul, cât şi compania concesionară, Frontera Resources International, le poate folosi cu uşurinţă pentru a se absolvi de orice responsabilitate pentru neexecutarea în timp sau conformă cu prevederile (în totalitate sau chiar parţială). Aceasta indică cât de fragil este contractul, dar şi cât de uşor se pot eschiva guvernul şi compania de responsabilitate invocând anumite decizii adoptate spre exemplu de către autorităţile publice centrale sau locale, aflate în opoziţie faţă de guvern.